Sari la conținut

dezvoltare

Învățare profundă, superficială, strategică sau apatică?

Atât părinții cât și profesorii sunt – de multe ori – îngrijorați de modul în care învață copiii lor. De altfel,modul în care învață și cât de mult învață copiii este subiectul multor dezbateri (în media, în cancelarie sau în curtea școlii). Se fac multe presupoziții, vinovatul (atunci când există unul) este văzut când elevul, când profesorul, când părintele și mediul familial…

Totuși, studiile în domeniu accentuează că avem de-a face, în fapt, cu mai multe tipuri de învățare. Spre exemplu, Entwistle (2000) vorbește despre două abordări principale privind învățarea:

(1) învățarea profundă este cea care intenționează să ajungă la adevăratul înțeles al celor învățate. Citește mai mult »Învățare profundă, superficială, strategică sau apatică?

Magia învățării: spectacolul care se află dincolo de rutină

Problema modului în care învață copiii noștri este una de actualitate în ultimii ani. Școala pare (și de multe ori și profesoruleste) depășită, elevul de astăzi nu mai reacționează atât de bine la stimulii de învățare clasici; la rândul lui, acasă, părintele are și el nedumeriri, apar conflicte între el și copil. Iar societatea observă această stare de lucruri, caută vinovați, dar mult mai rar oferă soluții.

Să ne punem o întrebare simplă: de ce alegem să învățăm? Citește mai mult »Magia învățării: spectacolul care se află dincolo de rutină

Azi copilărie digitală, mâine familie pe Internet?

Din discuțiile cu părinții și profesorii apare din ce în ce mai des o problemă serioasă: atât unii cât și ceilalți generația digitalăau dificultăți crescute în înțelegerea copiilor/elevilor și mulți dintre ei simt o senzație acută de neputință atunci când ajung în fața unor situații care par de nerezolvat. Cei mici par să își construiască o lume a lor inaccesibilă părinților și educatorilor și astfel prăpastia între generații devine din ce în ce mai adâncă.Citește mai mult »Azi copilărie digitală, mâine familie pe Internet?

Știința întrebărilor: cum să îți pregătești copilul pentru un viitor imprevizibil

[fb_button]Un părinte responsabil este un părinte care-și face griji pentru copilul său. El știe că trebuie să-l pregătească pe micuț cât mai bine pentru a face față cu succes provocărilor de tot tipul pe care viitorul i le rezervă. În viața de zi cu zi am întâlnit părinți care aleg să-și rezolve această dilemă prin una sau alta dintre următoarele abordări: ori devin superprotectivi, încercând să înlăture ei toate piedicile care ar putea sta în evoluția copilului, ori consideră că micuțul va învăța cel mai bine prin propria experiență (și ca atare îl lasă să învețe “pe propria piele” cum să se descurce). Citește mai mult »Știința întrebărilor: cum să îți pregătești copilul pentru un viitor imprevizibil

Dincolo de pedeapsă. Copilul învață consecințele comportamentului său

Cu altă ocazie am demonstrat ineficiența pedepsei (vezi http://performante.ro/parintii-se-intreaba-este-buna-pedeapsa-1 și http://performante.ro/parintii-se-intreaba-este-buna-pedeapsa-2). Totuși, unii părinți ne-au întrebat: Dacă face o prostioară, chiar așa să nu existe nici o consecință)?

Iată de ce ne-am hotărât astăzi să vă aducem în atenție legea consecințelor logice dezvoltată de către Rudolf Dreikurs. Autorul o formulează simplu: Citește mai mult »Dincolo de pedeapsă. Copilul învață consecințele comportamentului său

Cum și cât să-i stârnesc interesul? Când este “prea mult”?

Iată o problemă care-i frământă pe mulți dintre părinți. Există, la ora asta, o ofertă foarte mare de cursuri, o adevărată avalanșă de activități de dezvoltare (de la zona de distracție și divertisment până la cea centrată pe însușirea de noi cunoștințe). La ce vârstă este bine să-ți dai copilul la un tip de pregătire sau alta? Este bine să “forțezi limitele”? Citește mai mult »Cum și cât să-i stârnesc interesul? Când este “prea mult”?

Vreau să fie mai motivat. Cum să fac?

Să urmărim o situație de bună practică în motivarea copiilor:

O mamă observa: Am văzut că fiica mea nu are suficientă încredere în ea.  Poate sunt și eu vinovată, sunt un părinte exigent, îi ceream să fie mereu cea mai  bună (și în tot ceea ce făcea). Probabil că presiunea fiind prea mare, fiica  mea a început să fie ezitantă, să evite confruntările, întrecerile cu alți  copii. Parcă nu avea chef să mai facă nimic. Nu știam ce să mai fac  Citește mai mult »Vreau să fie mai motivat. Cum să fac?