Ce faci dacă ai un prieten anxios
Aveți pe cineva, în jur, care are o mare teamă de ceva? Când vorbiți cu o persoana anxioasă, știți ce să faceți?Așa cum spune și… Citește mai mult »Ce faci dacă ai un prieten anxios
Aveți pe cineva, în jur, care are o mare teamă de ceva? Când vorbiți cu o persoana anxioasă, știți ce să faceți?Așa cum spune și… Citește mai mult »Ce faci dacă ai un prieten anxios
De multe ori atât părinții cât și cadrele didactice se întreabă atunci când un copil/elev reacționează nepotrivit: Oare am greșit eu ceva? Își analizează cele spuse și nu observă vreo eroare. Nu i-am spus nimic care să supere, de ce reacționează așa? o să se întrebe în continuare părintele/profesorul. Uneori lucrurile pot să ajungă într-un drum și mai îngust (posibil un drum blocat) atunci când educatorul consideră că – din moment ce el nu este de vină – problema se află la celălalt (copilul/elevul).
Uneori poate că nu am căutat destul de adânc. De exemplu, ne-am uitat la ceea ce am spus, dar am analizat și cum am spus?Citește mai mult »Dincolo de cuvinte: atunci când „tonul face muzica”…
De multe ori în articolele de pe acest site am pledat pentru folosirea de către părinți a persuasiunii și negocierii. Un părinte trebuie să știe să își convingă copilul, nu să îi impună lucruri. Știm că, de multe ori, perspectiva impunerii pare mai ușoară și mai rapidă, dar funcționează ea pe termen lung? De multe ori rezultatul nu o să fie cel pe care îl sperați! Copilul o să facă ceea ce îi cerem atât timp cât se știe în „puterea” noastră, dar în momentul în care simte că poate să „scape” s-ar putea să renunțe la toate acele lucruri impuse.Citește mai mult »Un altfel de parenting: Copilul – „clientul” părintelui?
Completăm astăzi lista mecanismelor de apărare care ar trebui cunoscute de către părinți în relația cu copiii lor. Dacă, de obicei, părinții sunt cei care ar trebui să îi ajute pe cei mici, uneori chiar noi, adulții, suntem cei care trebuie să ne cunoaștem mai bine:
1) Compensarea reprezintă „contracararea unei slăbiciuni reale sau imaginare prin accentuarea unor trăsături dezirabile ori manifestarea unor comportamente de excelenţă în alte domenii”Citește mai mult »Mecanismele de apărare (2) – părintele în acțiune!
Sunt multiple cercetări care ne ajută să ne cunoaștem mai bine copiii. În momentul în care un părinte știe în ce stil se încadrează micuțul… Citește mai mult »Cum este copilul tău? Stilurile sociale…
În articolul precedent am discutat despre cât de importantă este lauda în dezvoltarea relației dintre părinte și copil. Sunt studii care au demonstrat că persoanele lăudate au simțit nevoia să se apropie (fizic) mai mult de cel care îi lăuda. Desigur că o laudă aplicată greșit poate să conducă la efecte nedorite: cel mai important dintre acestea este supraaprecierea, copilul tinde să aibă despre sine o imagine mai bună decât realitatea. Însă lucrurile stau mult mai rău când vorbim despre critică. Citește mai mult »Timpul feedback-ului: îl cerți sau îl lauzi (II)
Ascultarea reprezintă un element forte în construirea unui profil de succes la un om. Copilul nostru trebuie să învețe cum să asculte și să afle… Citește mai mult »Ascultarea activă (I)
Uneori, de la o vârstă mică, părinții observă afinitatea copiilor lor pentru cântecele (specifice vârstei ori nu). Unii părinți încurajează această tendință, alții o consideră… Citește mai mult »„Îmblânzește” muzica învățarea?
În continuarea articolului anterior, vă prezentăm alte 4 reguli privind comunicarea copilului nostru cu ceilalți. Nu trebuie să uitați că deși procesul de comunicare pare unul natural, care se dezvoltă firesc, învățându-l pe copil să-și optimizeze modul de a comunica îi oferim un bun start spre succes.
1. Copilul trebuie să învețe despre blocajele în comunicare și să afle cum pot fi ele depășite. Printre blocaje (conform Wilcox, Ault, Agee, 1989) se numără: diferențele educaționale între comunicatori, lipsa respectului reciproc, interese diferite față de respectiva comunicare, stereotipurile.Citește mai mult »Harta dezvoltării copilului (5): comunicarea cu ceilalți (2)
Dacă în săptămânile care au trecut ne-am referit, pe rând la atenție și concentrare, memorare, gestionarea emoțiilor și a stresului, a venit acum momentul să vorbim despre comunicarea cu ceilalți ca element cheie al dezvoltării copilului. Comunicarea îi oferă micuțului posibilitatea de a înțelege și de a se face înțeles, de a-și găsi locul în societate. Citește mai mult »Harta dezvoltării copilului (5): comunicarea cu ceilalți (1)
Vacanța este o perioadă de relaxare, de reîncărcare a bateriilor; totuși nu trebuie să uitați că micuții noștri continuă să învețe. Dezvoltarea lor nu intră vacanță! Mai mult decât atât, dacă nu avem grijă de modul în care copiii își petrec timpul liber ei se pot plictisi și încerca să-și condimenteze viața (făcând tot felul de probleme care o să ne diminueze plăcerea și relaxarea). Așadar, ce pot face părinții?Citește mai mult »Ce să facem cu copilul în vacanță
Ne punem de multe ori problema de ce reacționează fiul/fiica noastră într-un fel pe care îl putem caracteriza drept neplăcut. Poate cea mai simplă cale este aceea de a ne uita cu atenție la propriul comportament. Cu ceva timp în urmă eram cu fiica mea într-o excursie și am comentat unor cunoscuți: Citește mai mult »Despre echilibru…
Iată o a doua tehnică de negociere în relația cu copilul; aceasta pornește de la cunoașterea profundă a “partenerului de negociere”. Nu vă tratați copilul ca pe un … copil! Părinții au tendința de a considera că micuțul este un rezonator fidel al dorințelor și punctelor lor de vedere. Le este greu (și uneori imposibil) să vadă că fiul/fiica lor au puncte de vedere personale și să le ia în considerare la modul serios. Este motivul pentru care trebuie să urmați câteva reguli simple:Citește mai mult »Cum negociezi cu copilul (2)
Înainte de a trece la explicarea unor strategii de negociere cu cel mic să vedem dacă acest proces este necesar sau nu. Unii părinți, la cursurile pe care le-am desfășurat, au reacționat mirați și contrariați: Să negociez cu copilul? De ce să fac asta? Nu este o dovadă de slăbiciune?Citește mai mult »Cum negociezi cu copilul? (1)
Un părinte ne-a spus: De la un timp copilul meu obosește foarte ușor. Am crezut, la început că este o problemă medicală, dar doctorul ne-a spus că este sănătos, n-are nimic. De altfel, nici nu știu dacă este vorba despre oboseală propriu-zis, mai degrabă spune că obosește decât se vede asta în fapte. Câteodată afirmă că este obosit în momente în care suntem – și eu și soția mea – peste cap de obosiți de agitația lui continuă. Ce să fac?Citește mai mult »Ce rol au în dezvoltarea copilului cuvintele pe care le aude de la părinți?
Maria M. ne relatează că fiica sa în vârstă de 8 ani a “descoperit” de vreo jumătate de an internetul și că zi de zi vede cum devine mai curioasă și mai doritoare de a petrece timp în fața computerului. Nu știu ce să fac, spune respectiva mamă, pe de o parte mă bucură că se dezvoltă, află lucruri noi și în același timp îmi oferă și mie un respiroCitește mai mult »Îl las să navigheze pe internet?