Există mai multe clasificări ale tipului de părinte în care ne încadrăm fiecare. Chiar în cuprinsul acestui site ne-am ocupat de acest subiect în mai multe rânduri (vezi și Ce fel de părinte sunt?). Într-o lucrare apărută recent (Ajută‑ţi copilul să devină independent: parentingul la vârsta propriului drum în viaţă) Gill Hines și Alison Baverstock ne aduc în atenție o perspectivă suplimentară care ar trebui să ne pună pe gânduri. Cei doi autori se referă la trei tipuri de părinte (oribit de entuziasm, realist și critic):
- părintele orbit de entuziasm : este tipul de părinte care consideră că are „cel mai bun, cel mai frumos cel mai … copil”. Prin urmare eșecul este de fiecare dată căutat în afara copilului, vina pentru nereușită fiind întotdeauna a altei persoane. Gill Hines și Alison Baverstock se exprimă foarte practic: acest părinte o să îi spună copilului – „Nu le da atenţie, dragul meu, sunt invidioşi!” ;
- părintele realist : este tipul de părinte care pune pe primul plan rațiunea și nu sentimentele. Cu toate că folosește încurajarea, aceasta este bine cumpănită, nu este oferită în exces (așa cum face părintele orbit de entuziasm). În același timp își pregătește copilul și pentru eșec și încearcă să îl pună în gardă: „Planul acesta pare interesant – afirmă Gill Hines și Alison Baverstock că o să reacționeze un astfel de părinte – spune‑mi ce ai putea face dacă lucrurile nu vor decurge astfel” ;
- părintele critic : este un tip de părinte care se centrează pe ceea ce nu merge bine și încearcă să elimine aceste defecte. El se concentrează tot timpul pe critică, este tot timpul atent la greșelile copilului și le evidențiază de fiecare dată.
Surprinzător, cei doi autori observă că, deși părintele realist este soluția potrivită pentru majoritatea situațiilor, sunt momente în care un părinte este bine să fie orbit de entuziasm sau critic. Marea artă a parenting-ului este de a identifica specificul fiecărui moment.
[ Articol citit de: 301 persoane ]
Leave a Reply