Unul dintre instrumentele importante pe care trebuie să le dezvolte un părinte este modul 
în care se dovedește empatic față de copilul său. La fel de mult profesorul în clasă trebuie să știe să se pună în „papucii” elevilor săi, să înțeleagă modul în care ei văd lumea, să găsească cea mai bună modalitate de a comunica. Uneori nu este atât de ușor și reacția părintelui sau profesorului poate să pară artificială. Astfel, dacă adultul spune „știu prin ce treci, te înțeleg” copilul/elevul poate să spună: „nu ai cum să înțelegi prin ce trec eu acum, lucrurile sunt altfel, viața s-a schimbat etc.”.
Iată de ce uneori empatia trebuie să treacă dincolo de clasicul „te înțeleg, pot să mă pun în papucii tăi, pot să văd lumea prin ochii tăi” și să îmbrace o altă formă: „pot să înțeleg doar în parte ceea ce simți, dar sunt aici să te ajut să te înțelegi, sunt aici ca un suport, ca un sprijin emoțional”. Dincolo de un mod sau altul de a-i arăta copilului/elevului empatia de care putem da dovadă, întreaga noastră relație cu acesta trebuie să se bazeze pe un „ingredient” care nu are cum să lipsească: încrederea.
Mai multe detalii privind empatia și cum putem construi acest ingredient „secret” el ei – încrederea – puteți afla ascultând interviul pe care Ion-Ovidiu Pânișoară l-a oferit Adrianei Titieni la emisiunea Meditații pentru părinți la Radio Itsy Bitsy: