Alegerile din SUA țin în acest moment prima pagină a ziarelor, deschid jurnalele de știri ale televiziunilor și fac – în general – audiențe record în întreaga lume. Este un moment pe care unii îl apreciază ca fiind critic, alții ca fiind dinamizator, iar restul sunt într-o așteptare a „ceea ce o să urmeze”. Este o temă de politică globală, ce loc poate să aibă o astfel de perspectivă în educația copiilor?
Linia de legătură este reprezentată de un experiment realizat tot în timpul unei campanii prezidențiale în Statele Unite ale Americii (este drept că în anii 1980). Astfel, Steven Chaffee și Yuko Miyo (apud Bohler, 2009) au folosit metoda interviului pentru 500 de subiecți care în timpul respectivei campanii erau supuși mesajelor de campanie ale candidaților. Concluzia studiului a fost una absolut șocantă: deși campaniile mediatice au fost semnificative, oamenii au spus că și-au consolidat părerile inițiale și – în mod special – părerea bună pe care o aveau încă de la început față de candidatul preferat. Mai bine zis, mesajele nu făcuseră decât să întărească o poziție și nu să o schimbe în vreun fel.
Care a fost motivul din spatele unei astfel de situații? Oamenii pur și simplu preferau să urmărească mesajele mediatice care le confirmau părerile și alegeau să rejecteze, să evite să se uite la celelalte. Bohler citându-i pe cei doi autori afirmă tranșant: „nu se expuneau (subiecții – n.n) decât la informațiile care mergeau în direcția opiniilor prealabile”
Acest fenomen – care s-a numit „expunere selectivă la informație”poate să explice de ce adesea copiii „nu aud” ceea le spunem (sau cum se spune popular „le intră pe o ureche și le iese pe cealaltă”). Ceea ce nu le place, ceea ce intră în contradicție cu ceea ce-și doresc, cu ceea ce știu, cu ceea ce cred ei că este bine tinde să fie rejectat.
Ei bine ce este de făcut? Trebuie să repetăm informațiile, să fim „picătura chinezească” astfel încât ceea ce le-am spus să fie reținut? Poate că este o soluție, dar nu fără să le explicăm clar avantajele a ceea ce le cerem, nu fără să facem conexiunea între ceea ce doresc ei și ceea ce le cerem noi. Atunci când o schimbare este explicată și explicația aduce un beneficiu celui care o aplică, respectiva schimbare o să fie mai bine tolerată, o să fie acceptată mai ușor. Sau mai bine spus principiul medicamentului cu gust neplăcut: îl învelim într-o glazură dulce…
Revenind la alegerile de acum din SUA credem că principiul expunerii selective la informație a funcționat și acum. Dar pentru marea masă de oameni care nu erau hotărâți pe cine să voteze acest principiu nu se mai aplică. Iar numărul nehotărâților crește de la an la an în toate țările lumii. Este un semnal pe care este bine să-l înțeleagă și politicienii de la noi…
În încheiere, că tot a fost ales Donald Trump în America un gând care-i aparține și care mi-a adus un zâmbet pe buze: „Trebuie să acorzi atenție oamenilor pe care-i calci când urci pentru că o să-i întâlnești tot pe ei la coborâre”