Dincolo de pedeapsă. Copilul învață consecințele comportamentului său

Cu altă ocazie am demonstrat ineficiența pedepsei (vezi http://performante.ro/parintii-se-intreaba-este-buna-pedeapsa-1 și http://performante.ro/parintii-se-intreaba-este-buna-pedeapsa-2). Totuși, unii părinți ne-au întrebat: Dacă face o prostioară, chiar așa să nu existe nici o consecință)?

Iată de ce ne-am hotărât astăzi să vă aducem în atenție legea consecințelor logice dezvoltată de către Rudolf Dreikurs. Autorul o formulează simplu: atunci când părintele își atenţionează copiii asupra conduitei negative nu îi previne şi asupra consecinţelor neplăcute care vor urma. Formularea poate fi de tipul: „Victor, te rog să te grăbești cu îmbrăcatul că întârziem la școală!”. Copilul însă nu face ceea ce i s-a spus. După ce și-a exprimat dorința de trei sau patru ori, părintele spune nervos (privindu-și ceasul): „Nu ai făcut ceea ce ţi-am spus, acum eşti pedepsit!”. Ori un astfel de mod de acţiune generează două tipuri de probleme:

(1)  pe de o parte copilul poate considera că pedepsirea este nedreaptă ori cel puţin exagerată în raport cu comportamentul său;

(2)  în altă ordine de idei, pedeapsa este inutilă deoarece în momentul acela copilul nu mai poate să schimbe cu nimic desfăşurarea lucrurilor (greşeală este făcută, chiar dacă ar dori să o îndrepte nu mai are cum să o facă, deja au întârziat).

Ce este de făcut atunci? Dreikurs observă că fiul/fiica dumneavoastră trebuie să știe consecinţele negative pe care comportamentul nepotrivit le va produce chiar în momentul în respectiva conduită este în acţiune. Mai precis, dacă elevul nu face ceea ce  i s-a spus să facă, părintele poate atenţiona: „Victor, dacă nu te grăbești, vei fi pedepsit după școală – vom întârzia și la momentul în care te vei uita la televizor! Acum că ştii ce va  urma, alege ce doreşti să faci în continuare!”. În acest mod dacă copilul continuă comportamentul incriminat, el ştie ce îl aşteaptă aşa că pedepsirea nu va mai fi o surpriză, ci o relaţie cauză-efect. În al doilea rând, dacă copilul nostru doreşte să nu ajungă în situaţia de a fi pedepsit are încă ocazia să evite consecinţa neplăcută.

Există însă și două aspecte asupra cărora trebuie să fiți foarte atenți:

(1) Trebuie să aveți grijă de modul în care construiți consecința logică. Aceasta trebuie să fie în directă legătură cu comportamentul incriminat (astfel deosebim o consecință de o pedeapsă). Exemplu: dacă un copil are voie să se uite la televizor pentru o perioadă de timp și deși părinții i-au spus să închidă televizorul el nu o face, consecința logică este să îi diminuăm timpul de vizionare pentru a doua zi. Dacă, drept consecință, nu-i luăm o jucărie promisă nu are nici o legătură cu problema, devenind doar o pedeapsă.

(2) Consecința logică nu trebuie să producă elemente negative colaterale. Helene Renaud și Jean-Pierre Gagne (2011) ne subliniază un rezultat dezarmant pentru un caz similar cu cel descris de noi la începutul acestui articol. Astfel, un copil care se îmbracă încet dimineața și mă face să ajung târziu la serviciu nu trebuie pedepsit în genul: îl duc în pijama la școală (o astfel de măsură drastică va avea – cu siguranță – consecințe negative asupra stimei de sine a micuțului).