Cyberbullying-ul: copilul tău este implicat?

Trăim într-o lume în continuă și accelerată transformare, comunicarea dintre copiii/elevii noștri fiind din ce în ce mai mult „mediată” de computer, tablete, telefoane mobile inteligente etc. Tânărul de astăzi poate să aibă mulți „prieteni” pe facebook, să comunice instantaneu cu aproape oricine din întreaga lume, să aibă acces rapid la orice informație are nevoie. Dar „la pachet” cu avantajele se află si riscurile: spațiul virtual poate să fie o extensie a violenței manifestate față în față. Iată cum a apărut conceptul de Cyberbullying. Willard (2004) îl definește pur și simplu „transmiterea ori postarea unor mesaje text sau imagini nocive sau crude utilizând Internetul”

Într-o cercetare derulată în America de către Ybarra and Mitchell (2004) pe 1501 tineri cu vârste cuprinse între 10-17 ani (persoane care utilizau frecvent internetul), 12% au raportat că au fost agresivi cu alte persoane, 4% că au fost ținta unor agresiuni și 3% că au avut atât roluri de agresori cât și de victime. Această statistică valabilă acum 10 ani suntem în măsură să presupunem că a căpătat dimensiuni mult mai mari în prezent.

De altfel noul mediu nu face decât să aducă în planul tehnologic violența prezentă în relația directă Este un aspect pe care îl remarcă și Smith (2008) care spune că „multe victime ale cyberbullying-ului au fost victime și în violența tradițională (bullying-ul „tradițional” fiind definit de către Olweus (1993) drept agresivitatea intenționată care este îndreptată, în mod repetat, spre un grup sau un individ care nu se pot/poate apăra singur).  Între victimile tradiționale și cele din zona virtuală tot violența tradițională ocupă primul loc, dar Cyberbullying-ul este în creștere. Într-o cercetare realizată de către Raskauskas and Stoltz (2007) pe 84 de elevi cu vârste cuprinse între 19-18 ani, 49% s-au declarat cybervictime (comparativ cu 71% victime ale violenței tradiționale) și 21% cyberagresori (comparativ cu 64% agersori tradiționali – față în față). Ne aflăm așadar în fața unui fenomen în creștere, fenomen care presupune multiple fațete. Smith, Mahdavi, Carvalho and Tippett (2006) au efectuat și ei un studiu pe 92 de elevi cu vârste între 11-16 ani (de la 14 scoli din Londra); în urma cercetării ei au observat că cyberbullying-ul apare sub 7 forme diferite: mesaje text, imagini/video-clip, apel telefonic, e-mail-uri, chat-room, mesaje instant și postări pe website. Fenomenul este în creștere pentru că – așa cum observa Nelson (2003) oamenii se simt mai liberi în cyberspațiu și au senzația că pot să spună (și să facă) tot ce vor.