La un moment dat un părinte ne-a spus: „Pur și simplu nu mai știu ce să fac! Orice îi spun (copilului) se 
preface că nu mă aude. Nu mă crede când îi spun că nu-i bine ceea ce face! Îmi spune că sunt depășit și că el știe mai bine…”
Este o situație extremă, suntem de acord. Totuși, suntem convinși că recunoașteți modelul. Poate nu la această intensitate, dar mulți părinți au trebuit să facă față unei astfel de reacții din partea copilului (în special când acesta crește și intră în perioada preadolescenței și apoi trăiește – din plin – celebra criză adolescentină). De multe ori ca părinți ne-am întrebat: ce este de făcut? Cum și unde putem găsi acele cuvinte magice care să fie pentru început crezute și apoi respectate și puse în practică de cel mic?
Un posibil răspuns regăsim în studiul lui Kathryn Braun-LaTour (apud Zaltman, 2007). Participanții la experiment au primit bomboane care erau învelite într-o hărtie de culoarea verde. În pasul al doilea, după ce le-au mâncat, au vizionat o reclamă despre respectivele bomboane (doar că în mesajul publicitar ele erau învelite într-o hârtie albastră). Acum vine partea interesantă a cercetării: în al treilea pas oamenii au fost întrebați ce culoare avea ambalajul bomboanelor pe care le gustaseră înainte de a viziona reclama. Ei bine, aproximativ jumătate dintre participanții la studiu au răspuns: culoarea albastră.
Dar cercetătoarea nu s-a oprit aici. Într-un alt experiment persoanele participante au trebuit să guste un suc de portocale. Nu era un suc obișnuit de portocale, ci avea un gust sărat și chiar o tentă de oțet (deci nu prea era o băutură plăcută). Ceea ce a urmat a fost identic experimentului de mai sus: după ce au vizionat o reclamă în care respectiva băutură era caracterizată drept răcoritoare, participanții au spus că și pentru ei băutura respectivă avea un efect răcoritor.
În acest mod avem o primă cheie pentru rezolvarea problemei noastre: părintele trebuie să fie atent la ce mesaje transmite copilului. Dacă aceste mesaje nu sunt credibile sau sunt aceleași de fiecare dată, ele nu mai au efect. Kounin (apud Charles, 1992) consideră că sunt necesare trei elemente pentru a ne asigura că suntem auziți, crezuți și recomandările ne sunt puse în practică:
- Varietatea. Orice mesaj repetat prea mult slăbește ca forță de convingere, copilul nici măcar nu mai ascultă ceea ce spunem (chiar reacționează în acest fel față de părinte zicând: „Știu ce vrei să-mi spui! Ești ca o moară stricată…”). Să ne gândim la un lucru simplu: dacă trebuie să mâncați – dimineața, la prânz și seara – unul și același aliment nu va trece foarte mult timp și nici nu o să mai suportați respectivul fel de mâncare. Încercați întotdeauna să veniți cu ceva nou, mesajul dumneavoastră să fie proaspăt și revigorant pentruc copil.
- Provocarea. Un mesaj diferit de cel de ieri nu ne asigură că micuțul chiar este interesat. Mesajul trebuie să fie o provocare pentru copil. Trebuie să-i solicitați curiozitatea, să vrea să afle mai multe despre ceea ce aveți de spus. De exemplu, când îi prezentați un experiment șocant sau amuzant, copilul devine mult mai atent decât în momentul în care îi spuneți despre ceea ce credeți dumneavoastră că o să întâmple dacă merge mai departe pe drumul pe care a pornit. Folosiți umorul, aspectele constrastante, imagini puternice pentru a provoca copilul să ia în seamă ceea ce vreți să spuneți.
- Progresul. De multe ori copilul nu mai ascultă AZI pentru că solicitările părinților au fost – în trecut – nerealiste. Copilul a încercat să realizeze cererea, dar rezultatul nu a fost cel dorit. Iată de ce acum consideră că nici nu are rost să mai încerce. Părintele trebuie să se asigure că micuțul poate să pună în practică imediat ceea ce trebuie, că are succes și că tot acest succes se vede cu ochiul liber. Puteți să vă gândiți la momentul învățării unei deprinderi (de exemplu, mersul pe bicicletă sau lecțiile de condus automobilul): ce s-ar fi întâmplat dacă după 4-5 zile de eforturi asidue nici un progres nu era vizibil? Probabil că renunțați să mai încercați și experientați o mare dezamăgire. În schimb, zi de zi, pas cu pas evoluția a fost mică, dar constantă. Iată secretul succesului cuvintelor dumneavoastră: să îi solicitați copilului exact atât de mult cât poate el să îndeplinească!
Dincolo de toate aceste aspecte, o comunicare pozitivă, o relație bună între părinte și copil este vitală. Încrederea și respectul sunt ingrediente care se câștigă relativ ușor în familie, dar se păstrează greu: este important în ca în fiecare zi să construiți câte puțin din fiecare.