Copilul meu este foarte egoist. Nu doreste să ofere jucăriile lui altor copii (chiar dacă respectiva jucărie este veche și nu se mai joacă cu ea). Dacă alt copil se joacă cu jucăria lui plânge ori chiar devine violent.
Vă regăsiți în situația de mai sus? Dacă da, ce este de făcut? Știu că sunt și unii părinți care consideră că nu este nici o problemă dacă copilul lor nu împarte nimic cu nimeni. Este o lume dură, spun aceștia, lasă-l să știe ceea este al lui și să își apere proprietatea. La prima vedere suntem de acord cu o astfel de percepere a lumii. Într-adevăr, lumea nu este populată – cum ne spunea demult un părinte – cu cățeluși albaștri și dinozauri roz. Totuși, lumea este un loc al negocierii, unde – dacă vrei să primești ceva de la celălalt trebuie să înveți și să oferi. Există chiar o tehnică de persuasiune (intitulată strategia reciprocității – sau cum a denumit-o plastic Gueguen „îți dau un ban să îmi dai doi”) care spune că dacă oferim celor din jurul nostru mici favoruri, aceștia se vor simți datori și vor încerca să ne întoarcă serviciul (acceptând, de multe ori, sarcini mult mai complexe și dificile decât favorul pe care noi l-am făcut). Copilul trebuie învățat să dăruiască, sa fie generos (fără a-l transforma, prin aceasta, într-o ființă slabă pe care toată lumea o calcă în picioare). Există multe căi de a ajunge la această perspectivă, cea pe care v-o indicăm noi astăzi este doar una dintre ele (cu scopul de a dezvolta o atitudine de reflecție productivă la părinții și la bunicii care citesc aceste rânduri).
Luați copilul cu dumneavoastră în momentul în care faceți o acțiune de binefacere. De exemplu mergeți cu el la un orfelinat sau la un azil de bătrâni în momentul unei sărbători (de Crăciun sau de Paște spre exemplu). Folosiți puterea exemplului. Duceți dumneavoastră plasa cu cadouri unui copil/persoană în vârstă, apoi lăsați-l pe el să aleagă persoana față de care dorește să fie generos. Vizita la orfelinat poate să fie folositoare în trei direcții: îl învață pe copil să fie generos; faceți o faptă bună; și copilul va putea observa ce norocos este că are părinți (și vă va respecta mai mult). Totuși, recomandăm ca la vârste mai mici să mergeți la azilul de bătrâni și la vârste mai mari la orfelinat pentru că la vârste mici copiii pot încerca mai acut teama de a nu ajunge ca și copiii de la orfelinat (adică fără părinți).
Desigur că puteți să faceți acest lucru și față de persoanele sărmane pe care le întâlniți pe stradă. Aveți însă grijă pe cine alegeți. Persoana aleasă trebuie să se bucure sincer de darurile primite. Această atitudine a „primitoriului” este resortul care va dezvolta o bucurie a dăruirii la copilul dumneavoastră.