Informațiile de presă din ultimul timp accentuează în mintea multor părinți semnele de întrebare cu referire directă la sistemul de învățământ. Lumea se pare că se împarte acum în două tabere: cei care spun că tot sistemul este corupt și ineficient și cei care observă că în orice sistem există și „uscături” pornind de la ideea că – în acest mod – munca celorlalți, a oamenilor care sunt devotați profesiei didactice tinde să fie pătată de campania de presă. Opiniile de mijloc, care să aducă un oarecare echilibru sunt mult mai puține. Într-adevăr că sunt mulți oameni deosebiți la catedră și efortul lor riscă să cadă în derizoriu datorită accentuării obsesive pe care presa o dă unei situații (în căutarea senzaționalului). La fel de adevărat este însă și faptul că situația prezentată nu este singulară și sistemul trebuie să fie din când în când „scuturat” pentru a mai îndepărta din elementele „parazite” din persoanele fără vocație (și uneori fără demnitate) care știu să profite din interiorul unui sistem de toate vulnerabilitățile acestuia. Iată de ce ne punem astăzi întrebarea: ce mai înseamnă un profesor bun? Sunt multe perspective în literatura de specialitate, noi vă propunem astăzi doar una dintre ele. Este însă un bun start pentru reflecție, pentru a penaliza (fie că suntem părinți, fie că suntem profesori) derapajele din sistem (înainte ca ele să devină atât de mari încât să devină o „țintă” pentru presă. În fond, ceea ce trebuie să remarcăm este un lucru care pare să se uite astăzi: și părinții de bună credință și dascălii de bună credință sunt într-o singură tabără: tabăra persoanelor care vor un sistem de învățământ bun pentru principalul beneficiar: elevul.
Revenind la lista în cauză, J. Walker (2008) în lucrarea 12 Characteristics of an Effective Teacher afirmă că profesorul trebuie să fie:
Pregătit – vine în clasă în fiecare zi pregătit să predea așa cum trebuie;
Pozitiv – are o atitudine optimistă referitor la profesia didactică, se simte bine în meseria pe care o practică și este optimist referitor la elevi;
Are așteptări înalte față de TOȚI elevii săi;
Este creativ în modul în care își gândește activitatea didactică;
Este corect în modul în care își tratează elevii;
Personalizează relația cu elevii – se dovedește o persoană ușor de abordat de către aceștia;
Dezvoltă un sens al apartenenței la clasă: elevii se simt bineveniți la școală;
Este capabil să admită că a greșit atunci când acest lucru se întâmplă;
Are un dezvoltat simț al umorului;
Își respectă elevii și nu oferă – în mod deliberat – ocazii ca aceștia să se simtă stânjeniți/rușinați;
Este o persoană care știe să ierte și nu poartă ranchiună;
Demonstrează compasiune și elevii simt într-adevăr că profesorul este preocupat de problemele lor și că i le pot spune.
Dacă luați acestă grilă și o suprapuneți peste profilul profesorilor copilului dumneavoastră (sau peste profilul colegilor – în cazul în care sunteți cadru didactic) cum se vede școala noastră? Comentariile dumneavoastră referitor la acest subiect pot să ofere o imagine mai clară a realității…
Cata dreptate in aceste cuvinte!Si nu spun asta pentru ca domnul profesor Painisoara a contribuit la formarea mea ca dascalNu cunosc niciun coleg care sa nu corespunda acestui profil.Am incercat sa-mi pastrez demnitatea si cu un salariu mic….Merg in fiecare dimineata cu drag la ,,copiii mei” si nu m-am dus nici macar o data fara sa-mi pregatesc lectiile,chiar daca pe parcursul lor am mai facut ,,mici modificari”.
Chiar daca acele,,uscaturi” mai exista totusi,sa nu aruncam cu noroi in acesti oameni care au o datorie extraordinara,aceea de a forma generatia de maine.
Mulțumesc pentru gandurile frumoase. Sunt multi dascăli de calitate si poate ca este timpul sa fie mai vizibili si sa ii impinga in afara „scenei” pe cei care nu au ce cauta in profesie.