„Meseria” de părinte este cea mai grea din lume. De multe ori adultul nu-și dă seama că fiecare zi, fiecare clipă contează, că o „bătălie” pierdută în fața copilului poate să conducă în viitor la probleme pe care nici nu le intuiește în prezent. Iată de ce un părinte trebuie să fie mereu în alertă, trebuie să caute – și să găsească – mici trucuri care pot să-i ofere timp pentru a se asigura că este un părinte bun.
Primul truc: nu obligați copilul, îl puteți lăsa să aleagă – da, de fiecare dată! Este ceea ce se numește „alegere forțată”: în fapt copilul alege dintre două sau mai multe alternative, toate neatractive pentru el, dar alege! De pildă îi puteți spune: „Care temă vrei să o faci pentru început, la matematică sau la istorie?”
Trucul numărul doi: așa cum remarca Kazdin (2008) este bine să îi oferim atenție copilului ca „premiu” pentru comportamentul pe care îl dorim de la el. Pentru aceasta putem încerca să ignorăm momentele în care el țipă sau încearcă să ne atragă atenția în orice alt mod negativ și să îi oferim toată atenția noastră atunci când se poartă frumos. Dacă o să puteți păstra suficient timp această atitudine o să observați destul de repede că micuțul dumneavoastră învață că este mai bine pentru el să se poarte frumos decât să se poartă urât deoarece doar purtarea potrivită îi aduce atenția pe care și-o dorește. Prin contrast, mulți părinți au tendința de a deveni atenți la nevoile copilului în momentul în care acesta se poartă urât ceea ce nu face altceva decât să-l încurajeze să repete comportamentele reprobabile.
Trucul numărul trei: Trebuie să acordați atenție nivelului de stres pe care copilul dumneavoastră îl experimentează. Copilului îi este dificil să spună acest lucru, dar dacă cel mic este obosit sau flămând spre exemplu el o să reacționeze mult mai repede spre un comportament nepotrivit. Puteți să vă gândiți chiar la dumneavoastră: cât de repede intrați în conflict sau măcar vă enervați atunci când sunteți obosiți prin comparație cu momentele în care sunteți odihniți și aveți toate bateriile încărcate? Părintele, spune Lutzker, trebuie să anticipeze momentele de tensiune ținând cont de starea psihică și fizică a copilului și să acționeze echilibrat.
Trucul numărul patru: Învățați arta de spune „Da!”. Aceasta înseamnă că – așa cum observă Reischer (2015) – este bine să reformulați mesajul pe care îl transmiteți copilului. Astfel, în loc de „Nu poți merge la joacă decât după ce îți faci temele!” puteți să spuneți „Poți să mergi la joacă, dar trebuie să îți faci temele înainte de asta!” Reischer spune că deși mesajul este același, tonul este acum unul pozitiv și îi oferă copilului mai puțin „spațiu” de opoziție.
Trucul numărul cinci: evitați perfecționismul. Mulți părinți au uitat că „meseria” de copil presupune și multe greșeli din care copilul învață. De aceea acești părinți se enervează, se stresează, îi presează pe copii să fie fără greșeală. Ei bine, așa cum bine observa Przeworski (2013) este bine să le spunem copiilor că este în regulă faptul că sunt imperfecți. Asta nu înseamnă că o să-i oferim copilului o „portiță” să nu mai muncească. În fapt, ceea ce trebuie să reținem este că trebuie să avem grijă de proces și nu de produs. Trebuie să ne asigurăm că micuțul nostru a făcut tot ceea ce depindea de el și că a fost fericit să o facă. Dacă a reușit sau nu este mai puțin important. Știți de ce? Pentru că un copil care învață să muncească din greu, dar să fie fericit și nestresat de ceea ce o să i de întâmple dacă o să dea greș, ei bine, acesta este un copil care o să reușească în viață. Iar noi nu îl pregătim doar să aibă 10 la materia X sau să ia premiul Y. Premiul cel mare este ceea ce o să facă el mai târziu în viață și pentru asta îl pregătim ca părinți.