Copilul stresat – poate să fie și copilul tău?

400 de articole de educație, Stresul la copii

Stresul este un factor prezent zi de zi în viața noastră. Viteza cu care lumea se schimbă, interacțiunile multiple pe care le avem unii cu alții zi de zi, lipsa de predictibilitate socială etc. – toate acestea conduc la creșterea „porției” de stres pentru fiecare dintre noi. Dacă pentru adulți stresul este o componentă a vieții, pentru copil experimentarea unor condiții maxim stresante poate să conducă la o destablizare a dezvoltării sale psihice. Copilul este mai puțin pregătit să facă față unui nivel de stres toxic în viața lui și tocmai de aceea este necesar să fim atenți la toate aspectele simptomatice care indică apariția unui nivel prea ridicat de stres în viața copilului. Asta nu înseamnă că un anumit nivel de stres nu este bun. De altfel literatura de specialitate (vezi și Center on the Developing Child de la Universitatea Harvard) pune în centrul analizelor sale așa numitul stres toxic (pe lângă cel pozitiv și cel tolerabil) afirmând „ a-l învăța cum să facă față adversității este un aspect important al dezvoltării pentru copil”

Hassink (apud Shaw) a evidențiat în urma unei cercetări că părinții au observat frecvente simptome fizice ale stresului la copiii lor:

44% dintre parinti au consemnat: copilul lor s-a plâns de dureri de cap.

44% au raportat dureri de stomac la copilul lor.

38% au observat coșmaruri sau probleme cu somnul la copilul lor.

20% au spus că a scăzut apetitul sau că au apărut alte schimbări în obiceiurile alimentare pe care copilul le avea.

Sunt procente importante care arată că lucrurile evoluează într-o direcție nedorită.

Un alt autor (Rowe) a mers și mai departe strângând împreună acele comportamente care se pot remarca la un copil stresat. Rowe a observat că pentru copii stresul se poate manifesta la nivelul unor schimbări de comportament printre care:

  • Copilul manifestă iritabilitate și are toane
  • Observăm o retragere a copilului din activități care până de curând îi făceau plăcere
  • Copilul poate să aibă o regresie la comportamente anterioare (depășite ca vârstâ – de exemplu începe, din nou, să își sugă degetul – gest pe care îl făcea când era mic)
  • Refuzul de a participa la activitățile din familie sau de la școală
  • Manifestă o dependență crescută față de părinți pe care îi vrea tot timpul lângă el
  • Plânge etc.

Ce este de făcut dacă observați astfel de comportamente la copilul dumneavoastră?

Bailey (apud Tartakovsky) spune că este bine, pentru început, să-l facem pe copil să conștientizeze cu ce se confruntă. Pentru aceasta îi putem pune următoarea succesiune de întrebări:

  • Ce înseamnă cuvântul „stres” pentru tine?
  • Cum îți dai seama că ești stresat?
  • Ce anume te aduce în starea de stres?
  • Ce activități/lucruri te ajută să gestionezi mai bine stresul?

După ce copilul a reușit să conștientizeze stresul (ce îl produce și ce poate să facă ca să îl gestioneze mai bine) este timpul să trecem a câteva strategii simple și eficiente. Astfel Ruffin ne spune că putem să:

  • Dezvoltăm un mediu pozitiv. Uneori stresul deteriorează încrederea în sine a copilului – iată de ce este bine să ne ajutăm copilul să vadă lucrurile într-o lumină pozitivă și să se vadă pe sine ca pe o persoană valoroasă. Trebuie să ascultăm fără a judeca situația cu care copilul se confruntă și să-l ajutăm să se simtă confortabil atunci când își expune sentimentele.
  • Părintele/educatorul trebuie să acționeze ca un bun exemplu. Copilul – așa cum am afirmat de mai multe ori în articolele de pe acest site – învață prin imitație și așa cum reușiți ca adult să gestionați stresul din viața dumneavoastră tot așa o să o facă și el.
  • Folosiți povești pentru a-l face pe copil să înțeleagă stresul cu care se confruntă și să vadă și un mod mai bun de a-l gestiona. Copilul, spune Ruffin, poate să simtă intimidat, jenat, vinovat de situația în care se află. Folosind poveștile puteți să îl faceți pe copil să accepte mai ușor problemele și să se identifice cu un erou sau eroină care trece prin ceea ce trece și el. Puteți utiliza povești terapeutice pentru gestionarea situațiilor problematice sau povești cu miză de dezvoltare dacă vreți să consolidați o caracteristică (așa am construit noi trei volume din seria Medaliile succesului pentru consolidarea unor aspecte ca: empatia, curiozitatea, creativitatea, încrederea în sine, organizarea, perseverența etc – află mai multe)

În sfârșit, la aceste trei idei putem adauga ceea ce ne evidențiază Przeworski: „Trebuie să-i spunem copilului că este în regulă să fie imperfect!” deoarece „uneori noi uităm că un copil trebuie să fie copil”, iar „școala este – uneori – condusă de note și nu de bucuria de a învăța”. Asta nu înseamnă că perseverența și munca asiduă nu mai sunt importante, dar este bine – așa cum spuneam în deschiderea acestui articol – să observăm când stresul pe care copilul nostru îl trăiește a trecut de nivelul pozitiv, a depășit chiar și limita „tolerabilului” și ajuns toxic. Asta și pentru că întotdeauna prea mult înseamnă prea mult!

[ Articol citit de: 755 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns