Cum sunt primele zile când copilul dumneavoastră pășește într-o nouă școală? Cum se va acomoda, care sunt lucrurile pe care trebuie să le știe părintele pentru ca micuțul lui să ajungă repede o persoană simpatizată (dacă nu chiar populară) în noul mediu?
Sunt întrebări la care trebuie să reflectați ori de câte ori copilul dumneavoastră traversează o perioadă de în care nu își găsește locul în lumea care îl înconjoară. Acest lucru se întâmplă din diferite motive (părinții se mută cu serviciul sau cu locuința, copilul nu se integrează în grupa/clasa în care a fost inițial, este căutată o altă educatoare/învățătoare etc.); în consecință fiul/fiica dumneavoastră trebuie să se obișnuiască cu o altă clasă, alți colegi, altă școală, alți profesori etc. Micuțul dumneavoastră intră într-o lume cu totul nouă, ale cărei reguli și legi interioare nu le cunoaște. Este vorba despre cultura organizațională pe care școala respectivă o are. Morgan (1989) folosește mai multe metafore pentru a înțelege conceptul de cultură organizațională: un iceberg, o ceapă, o umbrelă ori un clei care lipește Trebuie să știți că în momentul în care fiul/fiica dumneavoastră intră într-o nouă școală este la fel ca un călător care ajunge într-o țară străină. Aici întâlnește aspecte cu care trebuie să se obișnuiască elemente noi ori pe care el știa că stau altfel. Similar călătorului nostru, pe cel mic l-ar ajuta – în vederea orientării – o hartă, dar o hartă a relațiilor sociale, de această dată. Mai mult decât atât, atunci când diferențele sunt prea mari în comparație cu ceea ce știe el de la vechea școală se poate să aibă un adevărat „ șoc cultural”. Drept urmare nu se mai regăsește, devine trist, nu mai învață, este temător etc.
Conform lui Morgan pentru cel mic școala/clasa în care tocmai a fost primit este văzută întocmai unui intangibil „clei social”, ceva îi ține pe toți ceilalți copii împreună: normele, valorile, riturile, miturile, povestirile. Dar de ce nu îi este ușor să intre și el în acest „clei social”? Pentru că în fața lui se află un adevărat iceberg. Astfel, realitatea cu care tocmai a luat contact are rădăcini mult mai adânci, elemente pe care nu are cum să le observe la o primă vedere. O să descopere, mai devreme sau mai târziu, valori, credințe, ideologii etc. ascunse. Cu timpul învăță cum să facă parte din această nouă lume, dar de cele mai multe ori este un proces dificil, care implică costuri emoționale foarte mari din partea celui mic. Iată de ce părintele este cel care are un rol major în tot acest proces.
Concluzie: nu minimalizați niciodată stresul prin care copilul dumneavoastră trece atunci când se adaptează la un mediu nou pentru el. Nu râdeți și nu tratați problema cu superioritate (gen „Te descurci tu. Nu a murit nimeni din asta!”) deoarece cel mic consideră că nu sunteți alături de el și se simte singur într-o bătălie pe care o poate pierde cu ușurință. Dimpotrivă, vorbiți cu el despre frământările pe care le are evitând totodată să preluați problemele pe umerii dumneavoastră, să deveniți implicat în mod direct. Încercați să îl încurajați, să îi amintiți situații din trecut în care a reușit să se adapteze cu succes. Subliniați dificultatea procesului, faptul că nimic nu o să se întâmple „peste noapte”, că trebuie să se înarmeze cu răbdare. Copilul se simte securizat dacă vă simte aproape de el și astfel capătă mai mult încredere în abordarea problemei (încredere care este fundamentul reușitei viitoare).