La o primă vedere școala are un rol important în a-l învăța pe copil despre rezolvarea de probleme. Un adult se poate întreba, ușor retoric: „nu asta face el la școală toată ziua? Rezolvă probleme!”
Ne punem însă întrebarea: faptul că este pus, iar și iar, să rezolve probleme din manuale și culegeri îl ajută pe elev să poată rezolva și problemele cu care o să se confrunte mai târziu în viață? Trebuie să știm că viața nu o să ofere niciodată copilului de astăzi (și adultului de mâine) probleme care să aibă altgoritmul de rezolvare între filele unei cărți. Copilul trebuie să învețe că, în momentul în care o să ajungă adult trebuie să facă mult mai mult, să înțeleagă fenomenul în complexitatea lui, să găsească date, informații, să construiască strategii, să ajungă la soluții – și toate acestea singur, fără ajutorul vreunui profesor.
Arnold Goldstein ne oferă chiar șapte pași importanți pentru copil pentru a-l învăța cum să rezolve aceste probleme complexe în momentul în care le întâlnește în viața lui:
- în primul rând este important ca elevul nostru să învețe să analizeze bine situația, să își dea seama cu ce are de-a face;
- abia în al doilea rând problema trebuie identificată și definită. Trebuie spus că de multe ori problema nu este foarte clară și o bună analiză a situației o să ne ofere cheia pentru a înțelege unde este de fapt problema;
- al treilea pas îl reprezintă culegerea de informații din punctul de vedere al copilului (chiar dacă avem de-a face cu păreri, fapte și informații cunoscute sau necunoscute pentru moment);
- un pas important este acest moment: copilul trebuie să depășească punctul său de vedere și să adune informații din punctul de vedere al altor pesoane (pe mai multe paliere – ceea ce văd, ceea ce cred și ceea ce simt acestea);
- în viața foarte rar există o singură rezolvare a problemei: iată de ce este important să luăm în calcul strategii alternative, să ne gândim la ce bariere/obstacole am putea întâmpina și să „deschidem ochii” la oportunități și provocări;
- pasul numărul șase ne atrage atenția asupra faptului că nu este suficient să ajungem la un rezultat; este la fel de important să ne gândim în ansamblu, să ne gândim la consecințe, să anticipăm reacțiile și urmările pe care punerea în practică a respectivului rezultat le-ar putea avea;
- o analiză profundă a întregului demers întreprins până în acest moment este cuprinsă în pasul cu numărul șapte. Este vorba despre a trece dincolo de tendința – firească – de a se limita la prima soluție care pare că merge, de a persevera, de a căuta cu atenție până sunt identificate cele mai bune soluții care oferă cea mai sigură și eficientă rezolvare a problemei.
Analizând cei șapte pași de mai sus putem spune că școala noastră oferă un astfel de traseu rezolutiv pentru elevi? Sunt ei pregătiți să aplice un astfel de demers la problemele pe care o să le întâlnescă dincolo de granițele școlii?