Unele dintre problemele cu care se confruntă atât profesorul cât și părintele sunt (uneori inexplicabilele) crize de furie pe care copilul/elevul le traversează. De multe ori am auzit următoarea reacție: „Pur și simplu nu știu ce l-a apucat!”

O listă excelentă a elementelor cauzatoare a furiei copilului ne este oferită de Bohensky și Pfeiffer. Ea este gândită (și formulată!) din perspectiva elevului și putem să o utilizăm direct în interacțiunea cu acesta (fără să fie necesare transformări ulterioare):

• Mă simt jenat;
• Nu mă simt suficient de deștept;
• Trebuie să merg la o școală nouă;
• Părinții țipă la mine;
• Părinții mei se ceartă;
• Sunt ignorat;
• Am fost lovit;
• Cineva mă vorbește pe la spate;
• Muncesc din greu și nimeni nu observă;
• Fac o greșeală;
• Cineva îmi face mizerii;
• Cineva îmi spune că sunt urât/urâtă;
• Mă simt ca și când nu am posibilitatea de a alege;
• Cineva îmi spune ceva urât;
• Nimănui nu pare să-i pese de mine;
• Cineva îmi vorbește de rău părinții;
• Sunt obligat să merg într-un loc care nu-mi place;
• Nu sunt lăsat să iau propriile decizii;
• Nu sunt ascultat/ascultată;
• Cineva mă face să plâng;
• Nu primesc atenția de care am nevoie;
• Familia mea mă pune în situații jenante.

Desigur lista poate să fie completată, dar este un bun punct de pornire într-o discuție revelatoare cu copilul. Trebuie să știm care este esența profundă a furiei lui (și pentru asta, de multe ori, trebuie să explorăm dincolo de cee ce se vede) pentru a putea acționa.

Atunci când am lămurit acest lucru și am înțeles ceea ce-i produce copilului această emoție este timpul să-l lămurim cum trebuie să-și exprime furia. În cărticica jocului nostru Provocarea emoțiilor îl citam pe Walters care vorbește despe trei tipuri de furie:

• Furia fără limite (furia agresivă) când „îți pierzi controlul” și poți deveni chiar violent – de fapt este un război pe față!
• Resentimentele (furia pasivă) când „ții totul în tine”, dar asta te macină pe dinăuntru și poate să te facă să te simți rău.
• Indignarea (furia asertivă): când îți exprimi supărarea, dar o faci pe un ton calm și ferm – este o luptă corectă pentru găsirea unui compromis.

Furia este o emoție firească – de la asta trebuie să plecăm. Ceea ce trebuie însă să învețe copilul este modul în care trebuie să-și exprime această emoție.

[ Articol citit de: 3162 persoane ]