Săptămâna aceasta o să aibă loc în zilele de 14-15 iunie la Palatul Copiilor Congresul
Educației, un eveniment care își propune (așa cum declară chiar organizatorii pe site-ul oficial al manifestării) să fie „o platformă de dezbatere pentru oamenii școlii” (dar nu numai atât, el vizează toate persoanele preocupate de bunul mers al educației).
Când am fost invitat să particip în două dintre secțiunile Congresului (vorbitor în „Dezvoltare profesională și evoluție în cariera didactică” și moderator în „Bacalaureat: Bacalaureat transdisciplinar – proces și perspectivă…”) am stat să mă gândesc dacă nu este un nou prilej pentru a vorbi despre educație, pentru a ne exprima mândria sau îngrijorarea (fiecare după caz) și … cam atât. Desigur că acest risc există, dar cred că orice dezbatere poate să ofere celor care participă idei și sentimentul apartenenței la o breaslă (care cam lipsește între dascăli). Măcar atât! Dacă o să reușim să fim obiectivi, să privim sistemul din care facem parte fără falsă mândrie, dar și fără să fim critici acolo unde nu este cazul, o să reușim să trecem la un alt nivel al discuției. Ne trebuie un exercițiu de sinceritate. În ceea ce mă privește în primul atelier de discuții o să prezint o cercetare efectuată asupra formării cadrelor didactice, o cercetare care trage multe semnale de alarmă. Pentru a vorbi aici doar un aspect: chestionați asupra motivelor care i-au făcut să aleagă o carieră didactică, cadrele didactice au răspuns în ordine: „dragostea față de copii”; „pasiunea față de domeniu” și „vechimea în profesie și stabilitatea pe care aceasta o oferă”. Răspunsurile nu sunt surprinzătoare, ele sunt consonante cu ceea ce se întâmplă și în alte țări (și cu cercetări pe care le-am întreprins mai demult). Dar nu putem să nu vedem o problemă când, în aceeași cercetare, destul de multe cadre didactice spun că au venit în cariera didactică din „imposibilitatea de a ocupa un alt serviciu” (un profesor chiar a declarat „Nu sunt bun de altceva, nu știu să fac altceva”). Iată subiecte pe care vreau să le văd abordate la Congresul Educației. Dacă se pierde din vedere cadrul didactic orice reformă este moartă înainte de a se naște…