Conflicte interne: când copilului îi este greu să aleagă

De multe ori, părinții ori copiii se află între două tendințe: prima, când ne dorim un lucru, presupune apropierea (atunci apare forța de atragere spre respectivul aspect). La polul opus este respingerea/evitarea (când încercăm să ne ferim de ceva ce nu ne place). Atunci când cele două tendințe se combină ne aflăm în fața unor conflicte la care cu greu facem față:

a)            conflictul apropiere-evitare. K. Lewin observă că, de multe ori, un scop este determinat atât de impulsuri pozitive, cât şi negative. Să luăm un exemplu: copilul știe că trebuie să meargă la stomatolog pentru menţinerea  sănătăţii dentare, dar acest lucru nu îi face plăcere, (mai mult, chiar îi produce un disconfort). De aceea, de multe ori amână decizia de a merge la medic.

De multe ori suntem în fața unui astfel de conflict intern. Copilului îi plac prăjiturile, dar știe și că prea mult „dulce” poate să-i provoace probleme de sănătate. Vrea să stea până târziu seara (la un film sau pur și simplu pentru că nu vrea să doarmă), dar știe că a doua zi o să fie foarte obosit la grădiniță sau școală. Părintele trebuie să-l ajute pe cel mic să gestioneze astfel de conflicte interne (fără să ignore vreuna dintre forțe: atracția sau respingerea…)

b)           conflictul atragere-atragere. Chiar dacă pare paradoxal există și un astfel de conflict. În cadrul acestuia există două stimulente pozitive. La o primă vedere totul este minunat, dar nu este chiar așa deoarece în situația în care nu pot să fie ambele obţinute, trebuie ales unul dintre ele. Spre exemplu, copilul are un timp liber la dispoziție și poate să meargă cu prietenii să se joace (ceea ce îi face mare plăcere) sau să stea acasă și să vadă un film (la televizor, a cărui vizionare o așteaptă de mult). Ce să aleagă? În momentul în care optează pentru una dintre variante pierde altceva…

c)           conflictul evitare-evitare.  Există și o expresie pentru acest conflict: „dintre două rele alegi pe cel mai puțin rău”. Mai precis, acest conflict rezultă din opţiunea pentru una dintre două alternative sau stimulente negative posibile. Un exemplu: copilul nu dorește să consume o mâncare ce are un gust ce nu-i place, dar nici nu vrea să-l supere pe părinte (care insistă ca micuțul să mănânce respectivul aliment). În ambele cazuri rezultatul este unul negativ. Și totuși, o alegere trebuie făcută.

Concluzie: Copilul dumneavoastră se află în fața unor alegeri complexe, zi de zi. De multe ori decizia se obține în urma unui  un proces dificil. Ca urmare,  părintele trebuie să îl ghideze pentru ca micuțul să înțeleagă de ce este atât de greu să ajungă la un rezultat bun.