Educația astăzi este una dintre cele mai dificile probe ale vieții pe care trebuie să le treacă un părinte. În aparență totul este foarte simplu: trăiți zi de zi cu copilul și probabil că ați învățat deja „cum se face”. Oare așa să stea lucrurile?
Probabil că abordarea de mai devreme este un pic simplistă, nuanțele sunt mult mai multe. Copilul de astăzi se naște și crește într-o lume aparte, o lume pe care tehnologia și-a pus amprenta într-un mod hotărâtor. Relația noastră cu el este schimbată, relația lui cu societatea în ansamblu este alta decât cea pe care am avut-o noi atunci când eram copii.
Copilul de astăzi este mai deștept decât noi – spun studiile – dar are mai puțină răbdare, posedă o anumită superficialitate, este manipulativ și crede că totul i se cuvine. Recunoașteți câteva din caracterisiticile propriului copil?
Barlow în 1996 observa prea bine că lumea noastră nu se mai potrivește cu lumea lor. În Declarația de Independență a Spațiului Virtual spunea: „Facem o lume în care oricine este binevenit, fără privilegii sau prejudecăți legate de rasă, putere economică, forță militară sau regiunea în care s-a născut.. o lume în care oriunde, oricine își poate exprima părerile, fără teama de a i se impune să tacă sau să fie obligat să se conformeze. Sunteți înspăimântați de copii, luând în calcul faptul că ei se nasc într-o lume în care voi sunteți imigranți.”
O lume a libertății absolute – cum este cea virtuală – nu putea să conducă decât la un astfel de profil: persoane optimiste și orientate spre lucrul în echipă (Howe și Strauss, 2003) – unele lucrări vorbesc chiar de viitoarea „generație măreață”
Lucrurile sună minunat, nu este așa? Realitatea are însă mult mai multe nuanțe. Kvavik, Caruso și Morgan (2004) au observat că deși accesul la tehnologie este din ce în ce mai mare, de multe ori Internetul este folosit doar pentru mail sau navigarea pentru distracție și divertisment. Cercetătorii au descoperit că doar o mică parte din participanții la studiu (aproximativ 21%) s-au angajat să-și dezvolte propriul conținut și multimedia pentru Web și că o proporție semnificativă de elevi aveau competențe de nivel inferior celor pe care le-am putea aștepta de la nativii digitali. Iată un posibil răspuns pentru care copiii pot să devină mai puțin creatori de conținut, mai puțin inovatori și mai mult consumatori pasivi. Varietatea de surse de informare, posibilitatea de a identifica aproape orice ai căuta pe net duce și la acest efect mai puțin dorit. Iar de aici până la superficialitate nu mai este decât un pas.
Mai mult decât atât, Elmore (2015) spune că generația de astăzi este cinică; ei tind să respingă tot ceea ce li se pare că li se impune (de exemplu sunt consumatori de tehnologie, dar resping publicitatea online pe care o găsesc iritantă – Brackett și Carr, 2001). Acest lucru duce la o altă caracteristică importantă: lipsa de răbdare și reacția de a respinge tot ceea ce nu le place, de a inteționa să-și impună punctul de vedere cu orice preț!
Iar lucrurile merg și mai departe. McCready face o listă a semnalelor pe care le putem vedea la copii:
- Așteaptă permanent recompense pentru un comportament bun.
- Rar ajută pe cei din jur.
- Sunt mai preocupați de sine decât de alții.
- Nu-și asumă responsabilitatea atunci când lucrurile merg prost și așteaptă să fie salvați pentru greșelile pe care le fac.
- Gestionează greu situațiile în care nu obțin ceea ce vor – nu pot face față dezamăgirii.
- Nu consideră că regulile li se aplică și lor și în mod constant vor mai mult … și mai mult.
Mai putem adauga ceea ce spune Friedman (2014) când se referea la modul în care știu să negocieze copiii. Friedman îl numește „scârțâit”- copilul insistă și insistă și insistă până obține; autorul spune că „scârțâitul” înseamnă că atunci copilul tău încearcă să transforme un „Nu” într-un „Da”.
Este o listă care nu are cum să ne bucure. Evident că nu doar tehnologia duce la asta, ci și stilul de parenting, modelele din jur, insuficienta gestionare din partea școlii, presiunea din partea unei societăți care se schimbă permanent etc. Ceea ce este sigur este că avem de-a face cu un alt tip de copil decât cel care am fost noi când am fost mici, un tip de copil pe care trebuie să îl descoperim și cu care trebuie să învățăm să relaționăm eficient.