Vacanța este o perioadă de relaxare, de reîncărcare a bateriilor; totuși nu trebuie să uitați că micuții noștri continuă să învețe. Dezvoltarea lor nu intră vacanță! Mai mult decât atât, dacă nu avem grijă de modul în care copiii își petrec timpul liber ei se pot plictisi și încerca să-și condimenteze viața (făcând tot felul de probleme care o să ne diminueze plăcerea și relaxarea). Așadar, ce pot face părinții?
Dacă mergeți undeva într-o zonă aglomerată (cum este, spre exemplu, o plajă) diversitatea de figuri umane ne oferă un evantai de posibilități de creștere a capacității de observare a micuțului. De exemplu, oamenii au obiceiul să se așeze cam în aceleași locuri (doar dacă ceva sau cineva din vecinătate devine foarte deranjant își caută altă poziție). Împreună cu copilul treceți dimineața în revistă persoanele din imediata apropiere și observați – în momentul în care reveniți pe plajă, seara – ce schimbări au apărut. Sau puteți să îi explicați câteva elemente de comunicare nonverbală (aspecte de bază cum este poziția de închidere – cu brațele pe piept) și să le analizați la cei din jur.
Un alt exercițiu presupune să îi oferiți un aparat de fotografiat și să îi cereți să realizeze, în fiecare seară, un poster cu cele mai interesante lucruri pe care le-a văzut (și fotografiat) peste zi. Pe lângă faptul că îl ține ocupat, această activitate îi oferă micuțului o altă posibilitate de a observa, de a alege, de a decide etc.
Dacă este la vârsta la care știe să scrie învățați-l să țină un jurnal sau să realizeze ziarul familiei. Puteți să îl puneți să caute “subiecte de presă”, să realizeze interviuri (cu cineva din familie sau dacă sunteți la hotel cu recepționerul – dacă îl vedeți plictisit pe cel din urmă) etc. Este o excelentă ocazie pentru copil de a-și exersa abilitățile de scriere, de a-și consolida comunicarea și crește bagajul de cuvinte active.
Dezvoltarea spiritului responsabilității sociale se poate face încurajându-l pe copil să aibă mici proiecte (cum este acela de a pune un afiș –„ nu mai aruncați X pe plajă”, să inițieze la bunici „ziua zâmbetelor” – în care el este gardianul veseliei și nu lasă pe nimeni să fie încruntat etc.) La început o să fie destul de greu ca astfel de idei să vină de la copil; iată de ce trebuie să-l ajutați având însă grijă ca, încetul cu încetul, inițiativa și ideile să îi aparțină în totalitate.
Porniți la adevărate drumeții (în jurul hotelului) antrenându-i simțul de orientare (făcând apel la inteligența spațială descrisă de către Gardner). Mergeți o parte din drum apoi provocați-l: “dacă nu ne mai putem întoarce pe același drum, pe unde ar trebui să mergem ca să ajungem de unde am plecat?” În situația în care nu ați plecat încă de acasă puteți face același lucru (la altă scară evident) în curtea din spatele casei sau în jurul blocului făcând și o hartă a comorii (ați ascuns ceva într-un loc din curtea blocului și copilul citind harta trebuie să ajungă la respectivul lucru).
Dacă sunteți mai mulți (mai multe familii) puteți să organizați un mic bal mascat în care copilul trebuie să recunoască personajele. Din nou urmărim să dezvoltăm atenția și spiritul de observație al micuțului.
Dar mai presus de toate nu lăsați să treacă acest timp pe lângă dumneavoastră fără să faceți lucruri extraordinare în fiecare zi. Știu că extraordinar este un cuvânt care sperie și părinții se gândesc îngroziți la o activitate epuizantă. Gândiți-vă că extraordinar trebuie să fie din punctul de vedere al copilului și nu al dumneavoastră. Iar pentru el posibilitățile sunt (încă) nelimitate.
