Ce aveau în comun Minulescu și Rebreanu?

Viața prin ochii unui educaționalist

Astăzi am mers cu Georgeta și Diandra la două case memoriale care – fapt uimitor – se află în două apartamente situate pe palierul unui bloc interbelic din București: este vorba despre casele lui Liviu Rebreanu și Ion Minulescu.

Drumul nu a fost cel mai ușor din lume pentru că tocmai astăzi (blocul este situat pe strada Gheorghe Marinescu, deci peste drum de Palatul Cotroceni) era așteptat Emmanuel Macron așa că tot locul era împânzit de polițiști și jandarmi. Mai mult, parcă nu era suficient, o televiziune a încercat să ne „vâneze” cu o întrebarea: „Știți ce se întâmplă astăzi?” Am dat din mână evaziv și am trecut mai departe nici măcar amuzați de inteligența chestionării (să vă spun drept am fost ispitiți să le spunem ceva de tipul „da, este ziua în care mergem la muzeu!” doar ca să le vedem fețele, dar chiar ne grăbeam în treaba noastră).

Acum câtevea cuvinte despre cele două case memoriale (care merită cu prisosință să fie vizitate). Dincolo de amprenta maeștrilor, este o călătorie în trecut într-o epoca a bunului gust și culturii. O să fiți surprinși în ambele locuințe de bogăția de opere de artă semnate de nume celebre, unii prieteni cu cei doi literați: Nicolae Dărăscu, Alexandru Cicurencu, Camil Ressu sau chiar Tonitza. Deci, dincolo de bucuria de a descoperi figura umană din spatele scriitorilor cele două case memoriale sunt și o adevărată expoziție de artă.

Ghidul este și el deosebit. Vorbește cu pasiune și știe cum să mențină atenția trează. Doar două lucruri ca să vă fac să mergeți (restul o să vă las bucuria să le descoperiți singuri la fața locului):

  • mi-a plăcut istoria celor două apartamente. Blocul în cauză a fost făcut pentru cadre didactice (erau, în acele timpuri, blocuri pentru profesori, blocuri pentru artiști etc.) ceea ce era – cred eu – un lucru bun pentru că aducea laolaltă oameni cu preocupări comune. Rebreanu a trebuit să fie ajutat de Minuescu ca nu prea avea voie să cumpere (nu se încadra în categoria sus numită).
  • Când ajungeți în apartamentul  Ion Minulescu să ieșiți câteva minute în cochetul balconaș corespondent cu biroul poetului. În clădirea din față acestuia am aflat că era pe timpuri un cămin de fete și când Minulescu ieșea în balcon ele îl provocau (aruncându-i inclusiv tot felul de bilețele) să le recite poezii.

[ Articol citit de: 351 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară

Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) – Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.


Lasă un răspuns