Obişnuiţi-l pe copilul dumneavoastră să vă audă punând întrebări deschise despre lumea înconjurătoare. O bună modalitate este folosirea expresiei „Mă întreb….” cu voce tare („Mă întreb de ce oare florile au chestioarele astea lipicioase din interior”, „Mă întreb ce-ar fi dacă am folosi mai multe ouă pentru prăjitura asta”, „Mă întreb oare cum te-ai simţi ca un refugiat ce doreşte să trăiască în această ţară”, „Mă întreb de ce oare pisicile au mustăţi”). Veţi fi surprins cât de repede va pune şi el întrebări asemănătoare.
Modificaţi strategia, lăudându-vă copilul nu pentru răspunsurile corecte pe care le dă, ci atunci cînd pune întrebări cu adevărat interesante şi neobişnuite. Nu vă fie teamă să recunoaşteţi dacă nu ştiţi să răspundeţi întrebărilor pe care vi le pune. Oricum, rareori răspunsurile pe moment sînt cele mai bune. În schimb, bucuraţi-vă cînd copilul dumneavoastră vă pune una dintre întrebările:
(a) care v-au frămîntat dintotdeauna, dar cărora niciodată nu le-aţi găsit un răspuns potrivit ; sau
(b) care nu v-au trecut niciodată prin minte. Un mod de a reacţiona este să spuneţi ceva de genul : „Este într-adevăr o întrebare/idee/sugestie interesantă. Cred că ar trebui să mă gîndesc o vreme la asta” ; sau „O întrebare excelentă . sunt impresionat că te-ai gândit la asta. Aş vrea să mai chibzuiesc la acest lucru, după care mai stăm de vorbă când vom avea ceva mai mult răgaz – e bine aşa ?”. Asta îi va da de înţeles copilului că
nu aveţi răspuns la toate şi că acest lucru este firesc. De asemenea, îl va învăţa că e bine să-şi acorde un „timp de gîndire”.
Dacă copilul dumneavoastră pune o întrebare deschisă deosebit de interesantă, ar fi o bună ocazie ca amîndoi să vă puneţi mintea la contribuţie şi să găsiţi câteva explicaţii posibile. Continuaţi această activitate veselă, de cercetare – cine ştie, poate vă vin ceva idei. Evitaţi să săriţi imediat cu răspunsul corect – nu uitaţi că scopul dumneavoastră este să-l încurajaţi pe copil să gândească.
Activităţi şi jocuri
Puteţi încerca… Jocul „ce-ar fi dacă…?”
Pe rînd, puneţi cît mai multe întrebări de genul „Ce-ar fi dacă…?”. Acestea ar putea fi legate de situaţia în care vă aflaţi. De exemplu, cît de multe întrebări de genul „Ce-ar fi dacă…?” vă vin în minte în legătură cu ceea ce vedeţi în drum spre şcoală ? Sau pe când vă aflaţi la supermarket ori în timpul unei vizite la grădina zoologică ? În mod alternativ, acestea ar putea fi inspirate de o carte pe care copilul dumneavoastră o citeşte sau de un domeniu mai larg, cum ar fi ştiinţa, natura, spaţiul cosmic sau numerele. Uneori, ar putea fi pur şi simplu complet caraghioase şi deschise.
Iată cîteva exemple :
Ce-ar fi dacă animalele ar putea vorbi?
Ce-ar fi dacă oamenii ar avea trei picioare?
Ce-ar fi dacă temperatura ar creşte cu 5 grade Celsius în următorii 100 de ani?
Ce-ar fi dacă orice om ar avea un frate geamăn identic?
Ce-ar fi dacă nimeni nu ar spune niciodată adevărul?
Ce-ar fi dacă oamneii ar trăi 200 de ani?
Copiilor le place acest lucru, iar dacă sunt încurajaţi, învaţă să pună întrebări cu adevărat imaginative. Când auziţi una foarte bună, opriţi-vă asupra ei şi insistaţi pe unele dintre ideile lor pentru posibilele consecinţe. (Când am întrebat recent un grup de copii „Ce-ar fi dacă fiinţele umane ar avea trei picioare?”, ei au venit cu idei la care nu m-aş fi gândit – de la „Ar conduce mai uşor, de vreme ce ar avea cîte un picior pentru fiecare pedală” la una ceva mai tulburătoare : „Ai putea folosi piciorul suplimentar pentru a pune piedică oamenilor”! Important este că nu există o „înţelegere greşită” – deci este un joc care, nefiind periculos, încurajează într-adevăr curiozitatea şi creativitatea.
PENTRU O GÎNDIRE MAI PROFUNDĂ
Dacă doriţi o mînă de ajutor în găsirea unor întrebări interesante de genul „Ce-ar fi dacă…?” pentru a fi supuse discuţiei, la adresa www.learn4life.co.uk sînt disponibile două seturi de cartonaşe, de asemenea scrise de autor, intitulate Să presupunem doar că… şi Să presupunem şi că…
Un traseu de întrebări
Creaţi un şablon cu mai multe „baloane de gânduri”, fiecare conţinînd cuvintele „Mă întreb…”. Decupaţi aceste „baloane” şi împărţiţi-le între membrii familiei dumneavoastră. Încurajaţi-i pe toţi să „se gîndească la lucruri importante”! La ce se gândesc ei ? Aţi putea menţiona că în acest fel, în trecut, marii gânditori au făcut noi descoperiri – întrebîndu-se „Mă întreb cum funcţionează oare chestia asta ?”, „Mă întreb de ce se întîmplă lucrul ăsta ?” sau „Mă întreb ce s-ar întîmpla dacă…?”. Toţi trebuie să scrie cîte o întrebare în fiecare balon, împreună cu un desen, dacă doresc. Creaţi un traseu de întrebări în jurul casei sau în grădină şi cercetaţi-le împreună – alegeţi-le pe cele pe care fiecare dintre voi este interesat să le cerceteze sau să le discute în continuare. (Această activitate este o adaptare după o idee din cartea lui Guy Claxton Building Learning Power.)