Deși suntem în vacanță nu trebuie să uităm că munca noastră de educator nu intră în concediu. Este un 
minunat prilej de a lega plăcerea petrecerii unui timp de calitate alături de copil cu posibilitatea dezvoltării unor capacități care o să îi fie acestuia utile nu doar la școală, ci și în toate situațiile în care viața o să îl pună de acum înainte. Iar una dintre aceste capacități care se dezvoltă cu ajutorul unei practici îndelungate este vorbitul în public. De multe ori succesul școlar – la fel ca performanța socială și profesională de mai târziu – pot să fie împiedicate sau accelerate de capacitatea de a vorbi în public. Oamenilor le este – de obicei – frică să vorbească în public ceea ce conduce la o diminuare a șanselor: este un fapt experimentat de fiecare – degeaba ai o idee bună dacă nu poți să îi convingi pe ceilalți. Mai mult decât atât, sunt studii care demonstrează că persoanele care se exprimă în fața celorlalți cu încredere și dezinvoltură sunt percepute mai inteligente și posedând un control al lucrurilor mai ridicat decât cele care dau dovadă de timiditate.
Dar care să fie cauza stresului de a vorbi în public? Eisenberg și Gamble (1991) ne pun în evidență următoarele motive:
- Frica persoanei că o să uite ceea ce vrea să spună (mintea o să-i fie golită)
- Frica de a primi întrebări la care să nu știe să răspundă
- Frica de a deveni obiectul amuzamentului audienței
- Frica de a avea un discurs plictisitor
- Frica că o să devină ținta unui interogatoriu de către cineva din audiență
- Frica că oamenii vor pleca
- Frica ca oamenii să facă haz de modul în care este îmbrăcat
- Frica că îi va tremura vocea sau se va bâlbâi
- Frica că nu o să știe ce să facă cu mâinile
- Frica că oamenii vor considera că este incompetent
- Frica rezultată din faptul că este în centrul atenției („toată lumea se va holba la mine!”)
Toate aceste elemente exprimate aici separat au câteva cauze comune. Autorii se centrează pe frica pe care fiecare dintre noi o avem față de ceva necunoscut pe care nu-l putem controla (de multe ori acest lucru fiind o rezultantă a unor experiențe negative din trecutul nostru). La aceasta se adaugă stresul permanent (indus de societate și de dezvoltarea noastră socială) de a nu ajunge să fim percepuți ca inadecvați/nepotriviți unei situații și greutatea de a accepta să fim judecați de către alții; nu în ultimul rând este importantă frica de eșec (și inabilitatea de a face față consecințelor – oricare ar fi acestea), frică construită pe dorința disperată de a păstra o stimă de sine la un nivel confortabil.
Iată de ce este important să ne învățăm copiii să vorbească în public. De altfel volumul nostru Cele 7 medalii ale succesului am pus dezvoltarea capacității de a vorbi în public pe primul loc (este urmată de cooperare, curiozitate, creativitate, răbdare, perseverență și empatie). Vă invităm să exersați ideile din carte citind povestirea, învățând regulile și punând în practică exercițiile (vacanța este un prilej excelent să o faceți) Apoi puteți să dezamorsați toate temerile din lista de mai sus punând copilul în multiple situații de a vorbi în public (în fața rudelor, colegilor, persoanelor cu care o să interacționați în vacanță).