Zilele acestea opinia publică discută în contradictoriu problema auxiliarelor. Pe de o parte decidenții din cadrul MEN le interzic, pe de altă parte profesorii – sau cel puțin o parte dintre ei – le susțin. Părinții se află și ei în această ecuație: unii se bucură că nu mai trebuie să „investească” în costuri pe care nu le doreau, alții se gândesc că respectivele auxiliare erau un sprijin în dezvoltarea copiilor.
Ca de obicei societatea românească este – din nou – împărțită. Iată de ce credem că a venit timpul să analizăm un pic situația și să vedem ce implicații are „la rece”.
- sunt auxiliarele importante pentru procesul de învățământ sau le putem considera „istorie”? Putem să îi cerem cadrului didactic să construiască singur toate materialele de care are nevoie la clasă? Răspunsul este: categoric DA! Cadrul didactic este capabil să-și construiască ora în lipsa multor resurse, dar este productiv să gândim astfel? Trăim într-o lume a varietății, elevii de astăzi sunt dinamici și au nevoie de mai multă stimulare decât în trecut.
- sunt unele auxiliare inutile sau chiar nocive prin ceea ce transmit? Suntem obligați să răspundem din nou afirmativ! Am întîlnit auxiliare care erau tare departe de resursa pe care ne-o dorim în procesul de învățământ. Și da, unele cadre didactice o utlizau – altfel asemenea „eșecuri” nu supraviețuiau pe piața liberă a auxiliarelor. Cineva trebuia să facă lumină și în această privință? Cu siguranță!
Avem astfel două perspective aparent contradictorii: auxiliarele sunt importante, este nevoie de ele pentru procesul de învățământ, dar pot să fie nocive și să facă uneori mai mult rău decât bine. Cele două perspective sunt doar aparent contradictorii: în fapt se completează. Înțeleg și cred într-un demers al decidentului care să scoată în afara sistemului acele elemente care nu aduc plus valoare și care înseamnă doar o afacere. Dar acest lucru trebuie să aibă loc în cadrul unui proces transparent și treptat, cu consultarea reprezentanților tuturor părților implicate și – mai ales – în urma unor cercetări pedagogice relevante. Niciodată nu trebuie să renunțăm la ceva până ce nu avem altceva pe care să-l punem în loc și până nu există un consens larg care să susțină această măsură.
Și știți ce cred? Dacă lucrurile se vor face pas cu pas, dacă profesorii vor avea un cuvânt de spus într-o dezbatere națională, dacă părinții vor căpăta un statut de partener în acest proces (nu doar unul decorativ, ci unul concret care să responsabilizeze) necesitatea reglementării „pieței” auxiliarelor o să fie un lucru firesc pentru toată lumea. Dar pentru ca să ajungem acolo avem nevoie echilibru, de transparență și de încredere în decizia corpului profesoral. Credeți că se poate?
Dl Panisoara, aveți foarte mare dreptate, însă o comisie din 3persoane nu are cum să evalueze un material auxiliar. Dacă se va accepta această formulă vom avea auxiliare slabe si pline de erori ca si manualele acceptate de minister.
Sunt invatatoare cu 36 de ani la catedra. Am folosit fise de lucru de conceptie proprie in primii ani de invatamant, mi-am desenat planse cu litere, grupuri de litere, silabe…, inainte de ’89.Am folosit culegeri, auxiliare…fiecare cu plusuri si minusuri.Este necesar sa fie definit/redefinit , termenul de auxiliare, deoarece stiintele educatiei au evoluat, populatia scolara este mult mai diversa in ultimii ani, parintii isi afirma raspicat opiniille, s.a.m.d.
Am lucrat 40 de ani in invatamant. Intotdeauna dascalul si-a intocmit singur materialul auxiliar necesar in functie de continutul programei scolare, de continuturi si nivelul clase. Fiecare fisa de lucru o concepeam adaptata la cerintele programei, nivelul elevilor avand in vedere eliminarea esecului scolar, obtinerea performantei scolare.Dascalul e capabil sa isi conceapa materialul auxiliar dar munca lui va fi mai incarcata cu stabilirea fiselor cu tema pt acasa caci multe manuale nu au prea multe exercitii aplicative pentru aprofundarea cunostintelor asimilate. Si in anii mei de activitate au fost de un real folos culegerile la matematica, de limba romana atat in activitatea la clasa cat si in activitatea elevilor acasa. Cu atat mai mult e nevoie de auxiliare concepute de cadre didactice care au lucrat direct cu elevii – au aprut prea multe auxiliare doar din dorinta unora pentru castig. Lasati auxiliarele valoroase sa sprijine activitatea elevilor si dascalilor dar selectati-le cu multa atentie!
Corect! Mulțumim pentru comentariu!