Ascultarea activă (III): surse de optimizare

Dacă în articolul trecut ne refeream la erorile de ascultare, începem aceste rânduri printr-un nou element la care trebuie să fim foarte atenți. Ralph Nichols este cel care ne prezintă acești „disturbatori emoționali ; este vorba despre acele cuvinte care cauzează la unii ascultători reacții emoționale. Folosind o metaforă inspirată, el le mai numește și cuvintele „steaguri roșii , precizând că ele reduc eficiența ascultării uneori chiar aproape de zero. Pentru fiecare dintre noi este important să identificăm cuvintele și frazele care tind să ne distragă emoțional  Deși acestea sunt personale și unice pentru fiecare ascultător Nichols a ne precizează că întâlnim deseori următoarele cuvinte care ne perturbă emoțional : „SIDA”, „soacră”, „ câștig”, „impozit” etc. De multe ori cu studenții, atunci când am făcut un astfel de exercițiu, simpla folosire a cuvântului soacră conducea la o lipsă de atenție a cuvintelor care urmau imediat (până la 3-5 cuvinte). Iată de ce este foarte important să identificați acele cuvinte care pot produce o disturbare emoțională la copilul dumneavoastră și să îi educați ascultarea în vederea depășirii acestui blocaj.

Dincolo de o astfel de perspectivă sunt multe alte lucruri care ne pot ajuta în demersul nostru de a face din copilul nostru un ascultător eficient. Să vedem câteva dintre ele (Ross, 1986):

–   mărimea vocabularului ascultătorului. Este evident că un vocabular activ cu multe cuvinte este un factor favorizat, copilului o să-i fie ușor să înțeleagă și să urmărească firul logic al mesajului (fără să se concentreze pe înțelegerea unor cuvinte);

–   capacitatea de a surprinde ideile principale reprezintă un alt aspect important. De multe ori este greu să urmărim un discurs lung și stufos pentru că ne pierdem interesul și atenția datorită „balastului” comunicațional. Dacă ne învățăm copilul să surprindă ideile principale, ne asigurăm că ascultarea lui se va produce la cote maxime atât în situația audierii unui mesaj bine structurat, cât și în situația în care cel care transmite mesajul nu este un bun comunicator.

–   interes real pentru subiectul discutat și curiozitatea față de subiectele discutate. Acest element poate să fie de multe ori o capcană. Cu siguranță că – în momentul în care tema abordată ne place o să creștem nivelul de ascultare. Problema apare când tema nu ne place. Dar dacă vă spunem că, în fapt, nu știm că ne place? Copilul trebuie educat să găsească ceva interesant în orice mesaj (și mai ales în cadrul mesajelor care par – la o primă vedere – plictisitoare). Astfel, el se autoeducă.

–   oboseala fizică sau psihică a ascultătorilor. De multe ori părinții greșesc pentru că nu țin seama de condiția fizică a copiilor. Un copil care a fost la școală și a a avut materii dificile are o capacitate mai mică de a se antrena într-un nou efort de ascultare (comparativ cu un copil care este odihnit). Acest lucru este cunoscut de către părinții cu copii mici care trebuie să facă ceva și nu și-au făcut somnul de după-amiază. Pe de o parte trebuie ca părinți să înțelegem această stare de lucruri, pe de altă parte trebuie să știți că și capacitatea de a rezista la efort prelungit se educă.

–   temperatura camerei și ventilația. În directă legătură cu impactul condiției fizice asupra ascultării, temperatura camerei și ventilația poate să aducă un plus de succes unei bune ascultări ori poate să o împiedice. Studiile au demonstrat că – spre exemplu – iluminatul puternic ajută o persoană să se concentreze. Iată de ce părinții și școala trebuie să asigure copiilor un climat propice pentru ascultare.

–   admirația pentru vorbitor. Părintele reprezintă pentru o perioadă îndelungată o persoană cu un prestigiu considerabil în ochii copiilor lui. Depinde de fiecare dintre noi să prelungim această situație spre vârsta adolescenței (moment în care, confruntați cu criza adolescentină, putem să trecem într-o altă etapă de relaționare părinte-copil, cea de poziționare unul față de altul de tipul adult-adult).