Arta pregătirii pentru viitor

De multe ori o piedică semnificativă în pregătirea pe care le-o oferim copiilor pentru viitor este chiar propria experiență și mentalitate. Este destul de greu să „lupți” cu viitorul folosind „armele” trecutului (sau chiar pe cele ale prezentului). Situația cu care se confruntă mulți părinți este bine ilustrată de către Mark Eppler (2007) printr-o capcană în care poate să cadă oricare dintre noi; autorul o numește „atunci când nu reușești să anticipi schimbarea” și a descoperit-o pe propria piele. Mai precis, el ne povestește cum în noiembrie 1986 era într-un hotel din Taiwan și a fost trezit de către o vibrație supărătoare care „făcea să trepideze geamurile și crăpa tencuiala pereților”. Ce se întâmpla de fapt? Un lucru nu foarte spectaculos pentru regiunea în care se afla, tocmai avea loc un cutremur.

Până acum toate bune. Problema pe care Eppler și-a dat imediat seama că o avea era că nu știa ce trebuie să facă. Nu fusese pregătit pentru așa ceva. El ne spune că fiind de loc din Vestul mijlociu al Statelor Unite știa de mic cum să facă față unei tornade. De aceea imediat a verificat dacă ceea ce știe el se potrivește și acum. Dar primele două sfaturi în cazul unei tornade („aleargă către pivniță” și „întotdeuna să ai la îndemână baterii noi”) nu aveau sens când era vorba despre un cutremur. Eppler ne spune că a traversat un moment dificil marcat de nesiguranță și stres puternic.

Să ne întoarcem acum la meseria noastră de părinte. Și noi ne pregătim copiii pentru „tornade” adică pentru pericolele și situațiile pe care noi le știm, pe care noi le-am traversat. Nu îi pregătim însă pentru „cutremure” pentru că nu știm despre ce este vorba. Și totuși, nimic nu ne spune că micuții noștri vor traversa în viață clipe de cumpănă identice (sau măcar asemănătoare) cu cele cu care ne-am confruntat noi.

Atunci, care să fie soluția? Răspunsul nu este așa de simplu și o să ne rămână o anumită zonă de ambiguitate. Pur și simplu trebuie să îl învățăm pe copil cum să își construiască instrumente de „supraviețuire” și nu să îi dăm noi astfel de instrumente. Putem face asta discutând cu el, aflând ce crede despre anumite lucruri, dacă îi oferim încredere în el și în soluțiile pe care le găsește. Dacă el ajunge să știe că poate să se descurce în orice situație este și pregătit să o facă. Nu trebuie să ne punem problema dacă soluția pe care o găsește este cea mai bună. Important este că știe să găsească o soluție și că o să caute una atunci când o să aibă nevoie.