În rubrica Resurse pentru părinți am vorbit recent despre timpul corect la care părinții trebuie să-și reconsidere rolul și să-i ofere copilului mai multă libertate (Dependență sau independență: timpul corect al libertății…). Observam atunci că nu este niciodată ușor, că există un moment anume: dacă pasul este făcut prea devreme copilul nu este pregătit să își asume libertatea, pe când dacă părintele nu-l „eliberează” la timp, copilul poate rămâne dependent sau devine un rebel.
Lucrurile stau la fel atunci când vorbim despre modul în care părintele își dă seama că micuțul său a luat-o pe căi greșite (a început să aibă comportamente deviante). Și în acest caz există un timp corect; de pildă, dacă părintele se grăbește să acționeze și nu-i oferă copilului posibilitatea de a trage învățăminte din propria experiență, să se imunizeze, mai târziu, când părintele nu mai exercită un control atât de strict, există riscul ca respectivul comportament negativ să revină. Dacă stă prea mult, dacă nu observă ce se întâmplă cu copilul lui este posibil ca reacția să ajungă prea târziu și recuperarea să fie dificilă. Gamble, Tapp, Marsella și Stone (2008) fac o analogie interesantă atunci când se referă la modul în care reacționează o persoană la schimbare referindu-se la modul în care se manifestă o broască atunci când este introdusă într-un vas cu apă fierbinte. Simțind schimbarea bruscă a mediului aceasta sare din apă încercând să scape de o moarte sigură. Dar ce se întâmplă în momentul în care sărmana broască este introdusă într-un vas cu apă la temperatura camerei și apoi apa din respectivul recipient este încălzită treptat? Broasca se va adapta, pas cu pas, schimbării de temperatură. Dacă apa este încălzită din ce în ce mai tare, Gamble, Tapp, Marsella și Stone observă că broasca intră în comă la 50 grade și moare la 80 de grade fără a mai încerca să scape în vreun fel de acest final.
Am utilizat această perspectivă (pe care autorii o folosesc în analiza schimbării în marketing!) pentru că sper să fie ilustrativă și pentru mulți părinți. Dacă micuțul nostru are brusc comportamente nepotrivite știm că trebuie să acționăm. Din păcate, adesea vedem aceste comportamente doar în momentul în care lucrurile au căpătat amploare (iar intervenția părintelului este dificilă). Iată de ce considerăm că părintele trebuie să aibă activată o stare de alarmă silențioasă, să fie atent schimbările zilnice din comportamentul micuțului.
Concluzie: comentați cu cel mic pentru a afla modul în care vede un lucru sau altul, inițiați (măcar o dată pe săptămână) o discuție de profunzime. Această sondare profundă a modului în care copilul vede lumea trebuie să fie dezvoltată într-un climat de încredere, copilul să aibă curajul să-i povestească părintelui multe lucruri fără să-i fie teamă de pedeapsă sau critică.
[socialring]