Adolescența – o perioadă dificilă

Pentru mulți părinți perioada în care copilul devine adolescent (culminând cu celebra criză adolescentină) este una greu de gestionat, implicând mult stres și necesitând multă răbdare (dar și „recuperarea” unei investiții care trebuia făcută în copilărie pentru ca „roadele” să le putem culege la această vârstă).

Pentru părinți responsabilitatea este clară. Dar care este rolul școlii? Reușește ea să ofere părinților o mână de ajutor pentru ca managementul relațiilor cu adolescenții să fie unul pozitiv?

Să vedem ce spune literatura de specialitate. DiMartino și Clark (2008) pun punctul pe i și ne avertizează că în instituția educațională copilul poate să întâmpine anumite probleme:

• Lipsa suportului din partea adulților.

De multe ori prietenii care au o vârstă similară sunt văzuți ca un sprijin mai important de către adolescenți în comparație cu adulții (fie ei părinți sau profesori) care se situează, de multe ori, într-o tabără adversă. Resimțind că adulții nu-i mai înțeleg, adolescenții devin mai nesiguri și riscă să facă gesturi care au un preț în viitoarea lor viață de adult.

• Predarea necorespunzătoare.

Profesorii lucrează cu mulți elevi și acest lucru duce la o incapacitate de a se plia pe nevoile și capacitățile fiecărui elev în parte. Unul din marile avantaje ale metodelor expozitive (cursul, prelegerea, expunerea etc.), anume numărul mare de participanți implicați, are și costuri semnificative asupra calității predării.

• Rezultatele imperceptibile.

Succesul școlar este caracterizat de note și acest lucru este singurul indicator de prestigiu pe care școala îl oferă elevilor. Adolescenții au însă o nevoie acută de confirmare, de afirmare și își doresc recompense mai frecvente (și mai variate) decât le poate da școala. Atunci când aceste recompense așteptate le sunt inaccesibile ei dezvoltă strategii pentru a obține singuri confirmarea de care au nevoie.

• Invizibilitatea

Deși toți elevii au nevoie de vizibilitate și să fie valorizați la această vârstă dificilă, școala ierarhizează strict după câteva criterii care duc la situația în care mulți elevi să nu se simtă acceptați și remarcați la adevărata lor valoare (mai multe despre teoria inteligențelor multiple și despre cum școala pune accentul doar pe unele dintre acestea aici).

• Izolarea

Școala este de multe ori un „turn de fildeș” care nu seamănă deloc cu societatea în care tinerii urmează să se integreze în scurt timp. Este esențial ca instituțiile de învățământ să îl pregătească pe adolescent pentru multiplele roluri de adult. De aceea legătura cu comunitatea, oportunitățile de angajare temporară, de voluntariat etc. sunt un factor pe care școala trebuie să îl aibă permanent în vedere.

Acum, după o scurtă privire aruncată școlii la care merge adolescentul din familia dumneavoastră, considerați că se pot face mai multe?