Temele pentru acasă: reguli pentru părinți

Copil de succes - bune practici, Pregătirea pentru școală

Problema temelor pentru acasă a fost și este larg dezbătută în triunghiul școală-părinți-elevi. Discuțiile temepornesc de la importanța și locul lor în dezvoltarea copilului și ajung la perspectiva învățării în clasă (care poate conduce chiar la eliminarea completă a temelor pentru acasă). Părerile sunt împărțite între profesori și părinți: astfel profesorii se plâng că părinții nu urmăresc suficient implicarea copiilor lor în rezolvarea temelor, părinții acuză școala că dă prea mult de lucru elevului acasă, că temele sunt prea multe, prea grele și că fiecare dascăl în parte nu ține cont de faptul că elevul are mai mulți profesori (și dă teme pentru acasă fără să țină seamă de faptul că elevul a mai primit deja și alte teme).

Chiar dacă întoarcem problema temelor pentru acasă pe toate fețele, un lucru rămâne clar: faptul că micuțul nostru are teme de rezolvat induce modificări în climatul familial. Iată de ce părinții trebuie să gestioneze cu atenție acest fenomen (mai ales că este vorba despre o situație de lungă durată). Dumesnil (2010) ne atrage atenția asupra unor aspecte de care părinții trebuie să țină seama:

  • Prima întrebare: când se fac temele? Trebuie spus că, de cele mai multe ori, efectuarea temelor nu este unul dintre cele mai plăcute momente ale zilei pentru copil. Iată de ce este posibil ca el să încerce – prin diferite pretexte – sa amâne momentul. Părintele trebuie să se asigure că elevul se apucă de teme cât mai devreme posibil, când informațiile predate la școală sunt încă proaspete în mintea lui. Nu trebuie să uităm că, pe măsură ce trece timpul copilul devine mai obosit, se apropie ora de culcare etc. Este utilă stabilirea unor limite – cum este, spre exemplu, regula bunicii (Grandma’s Rule) care spune că „tortul se mănâncă după ce copilul a terminat supa”. Copilul dorește să vadă un film la televizor, să se joace pe computer, să iasă cu prietenii etc. Toate acestea sunt elemente motivante care să asigure realizarea în bune condițiuni a temelor pentru acasă. Majoritatea părinților știu această regulă, dar puțini o aplică. De obicei părintele cedează și își lasă copilul să amâne momentul în care se apucă de teme (din oboseală, din faptul că micuțul aplică un mic șantaj emoțional asupra părintelui etc.)
  • Un alt aspect important este dat de locul în care trebuie să se desfășoare temele. Este bine dacă cel mic are la dispoziție un loc izolat unde să nu existe stimuli perturbatori. Dumesnil atrage atenția asupra greșelii pe care o fac unii părinți atunci când – speriați că micuțul lor ar putea să nu-și facă temele – aleg să îl pună să facă temele alături de ei. În fapt, chiar acest lucru distrage atenția copilului, părinții pot să aibă discuții, să se uite la televizor, iar asta perturbă concentrarea copilului. Fiul/fiica dumneavoastră trebuie să învețe să-și construiască un mediu favorabil învățării, să își dezvolte puterea de concentrare, să își facă un obicei din a rezolva temele (ideea de obișnuință este foarte utilă, copilul o să ajungă să considere firesc momentul în care venind de la școală se apucă de rezolvarea temelor, nu o să mai încerce să amâne momentul).
  • Durata în timp a rezolvării temelor este un alt aspect esențial. Există riscul ca micuțul să stea prea mult timp încercând să rezolve temele (fie că nu reușește, fie că are perioade de timp în care nu le rezolvă deși stă cu caietele în față). Este bine ca părintele să încerce să urmărească care este durata medie a timpului care îi este necesar copilului ca să rezolve temele și să stabilească, împreună cu acesta, care sunt limitele de timp necesare. Folosirea unor factori motivatori (așa cum am expus mai devreme) sprijină încadrarea în limitele convenite. La un singur aspect trebuie să fie părintele atent când pune în practică o astfel de metodă: tendința copilului de a acționa superficial, de a rezolva „repede” temele pentru ca apoi să spună „Gata!” și să încerce să treacă la activitățile motivatoare. Dar dacă părintele este ferm de la început și copilul își dă seama că rezolvarea superficială a temelor mai mult îl încurcă decât îl ajută în obținerea recompenselor, problema o să se rezolve de la sine.
  • În sfârșit, gradul de supraveghere este un alt aspect de care trebuie să se țină seama. O supraveghere foarte strictă o să îl pună pe copil în situația de a își rezolva cu succes temele, dar o să îi diminueze gradul de autonomie. O supraveghere foarte relaxată (sau inexistentă!) conduce la tendința copilului de a rezolva superficial sau de a evita efectuarea temelor. Părintele trebuie să găsească acel echilibru care să conducă și la un grad de autonomie ridicat, dar și la rezolvarea în bune condiții, zi de zi, a temelor pentru acasă.

Un ultim aspect asupra căruia ne oprim în acest articol privește atât activitatea părintelui cât și a profesorului. Colaborarea dintre cei doi este vitală pentru ca întregul proces e învățământ să funcționeze la cote optime (deci și efectuarea temelor pentru acasă). Profesorii trebuie atenționați atunci când temele date răpesc copilului din timpul pentru relaxare și reîmprospătare. Părintele trebuie să discute cu toți profesorii elevului său, să găsească cu ei echilibrul între învățarea în clasă și învățarea acasă.

[ Articol citit de: 1208 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

7 comments

  • Sunt de acord ca temele pentru acasa sunt necesare. Ce ne facem insa cand cantitatea temelor le ocupa tot timpul copiilor si acestia nu mai au timp pentru a desfasura alte activitati: canto, balet, sah etc? Copiii devin iritabili, vad temele ca pe o corvoada atunci cand timpul alocat pentru ele este unul semnificativ. De exemplu: fetita mea anul trecut primea ca tema in clasa a II-a la matematica 5-6 probleme pe caiet (numai copiatul ii ocupa destul timp! apoi urma gandirea problemei rezolvarea pe o ciorna, transcrierea) si altele intre 3 si poate 6 pe un caiet special unde le trecea doar rezolvarea. trecea mai bine de o ora. Mai avea si la limba romana de raspuns la intrebari, poate de memorat o poezie…inca o ora. Isi facea temele la cele 2 materii in apx 3 ore. Mai acorda timp si la la celelalte matererii…era cam obosita!

    • Multumim pentru comentariu. Nu numai la nivelul invatamantului primar, dar pe tot parcursul scolaritatii activitatea in echipa aduce un plus motivational

    • Recompensele sunt utile, dar trebuie sa fim atenti ca tema sa nu fie legata direct de recompensa pentru ca exista riscul ca apoi copilul sa nu mai faca nimic pana ce nu ii este promis un „premiu”. Recompensele utile pot sa fie cele educationale si emotionale (gen petrecere de timp cu parintii, parintii se joaca mai mult cu copilul, dar nu doar pentru ca el a facut tema, ci pentru un comportament general echilibrat, in care isi face temele, curat in camera, ajuta parintii si fratiorii etc.) O astfel de integrare in comportamentul general al copilului descentreaza recompensa de un singur comportament (aici isi face temele).

  • In mediul rural….parintii nu au timp sa se ocupe de supravegherea copiilor in momentul cand rezolva tema pentru casa.Ce e de facut?Ne revine noua ,invatatorilor, sarcina aceasta?In acest caz tema pentru acasa este a elevului sau a parintelui ?

    • Se poate rezolva la nivelul comunitatii locale cu o ora suplimentar (scoala de dupa scoala). Dar trebuie tot comunitatea locala – institutiile, dar si parintii – sa sustina moral si financiar o astfel de perspectiva. Pentru invatator acest lucru ar functiona pentru ca ar aduce un venit in plus (chiar daca mic) si ar putea sa isi pregateasca elevii pentru a doua zi. Dar trebuie sa se doreasca acest lucru!

Lasă un răspuns