Suzanne Valliers Trucuri psihologice pentru părinți. Cum ne educăm copilul (9-12 ani)

Semnele stresului la copil sînt în general destul de evidente, în măsura în care sîntem cât de cât atenţi la schimbările sale de comportament. Pentru binele său, avem tot interesul să fim alături de el, să‑l ajutăm să depăşească ori să limiteze sursele anxietăţii şi să‑i oferim mijloacele pentru a le face faţă în modul cel mai natural şi mai sănătos posibil.

Actorii cei mai importanţi în gestionarea stresului unui copil sînt, evident, părinţii. Este  datoria noastră să identificăm semnele care ne arată că îi cerem prea mult copilului. Este bine să‑l încurajaţi pe copil să se autodepăşească, dar el nu trebuie să aibă niciodată impresia că este iubit doar atunci cînd înregistrează performanţe. Trebuie făcută diferenţa între a încuraja şi a impune, pentru că cel de‑al doilea verb presupune că acţiunea are loc „împotriva voinţei sale”. Trebuie să ne punem întrebări în privinţa motivelor acestui refuz al copilului şi să‑l încurajăm fără să punem prea multă presiune asupra lui.

Prin urmare, ca părinţi, trebuie să ne punem întrebări privind aşteptările pe care ni le‑am stabilit în privinţa copilului nostru şi metodele noastre de intervenţie. Iată cîteva sfaturi în acest scop : • Nu jucaţi rolul profesorului. După o zi de şcoală, mulţi părinţi (avînd bune intenţii) se apucă în modul cel mai serios să‑şi exercite cel de‑al doilea rol : să joace rolul profesorului ! Iată o greşeală foarte des întîlnită. Rolul de părinte în momentul efectuării temelor constă în îndrumarea şi susţinerea tînărului, şi nu în predare. • Sprijiniţi‑l şi încurajaţi‑l. Unul dintre cele mai bune moduri de a contribui la evoluţia şcolară a copilului nostru este să adoptăm o atitudine pozitivă şi să‑l încurajăm în demersul său. Fiţi un „antrenor” bun pentru copilul dumneavoastră şi încurajaţi‑i eforturile. Evitaţi mai ales să‑l denigraţi atunci cînd întîmpină dificultăţi : „Cum de nu înţelegi ?”. Felicitaţi‑l de fiecare dată cînd a reuşit să facă eforturi pentru a lucra bine, pentru că va fi şi mai mîndru de asta ! • Concepeţi exigenţe realiste. Să ne punem următoarea întrebare : oare cerem prea mult de la copiii noştri ? Ca părinţi, oare sîntem o sursă de stres pentru copiii noştri prin faptul că le cerem în mod constant să fie performanţi (la şcoală, în sport, la cursurile de muzică etc.) sau pentru că avem de la ei aşteptări foarte (sau prea) ridicate ?

Copiii noştri au nevoie de susţinerea şi afecţiunea noastră pentru a‑şi dori să reuşească. Un bun mod de a preîntîmpina stresul legat de performanţă este să acordăm o importanţă egală eforturilor şi rezultatelor. Copiii noştri au nevoie să primească încurajări din partea
noastră, care sînt baza succesului lor.

 

Lasă un răspuns