Stima de sine și dezastrul din spatele ei

Copil de succes - bune practici, Relația cu copilul/elevul

Pentru că tot este vacanță iată un exercțiu de observare pe care îl puteți face cu copiii dumneavoastră. Trebuie să îi priviți cu atenție: au stima de sine ridicată sau scăzută? Conform dicționarului Webster stima de sine presupune să găsești încredere și satisfacție în propria persoană. Dacă aceste aspecte nu sunt la cote ridicate avem de-a face cu o mare problema. Pentru ca să vă puteți da seama mai ușor vă punem la dispoziție o listă de caracteristici din literatura de specialitate pentru a vedea exact ce se întâmplă:

Astfel pentru Sherman (2015)  stima de sine scăzută prespune la copil:

– o critică de sine exagerată, exagerarea greșelilor pe care le face și neputința se ierta atunci când gresește.

– hipersensibilitate la critică – se simte atacat și nu este deschis spre o critică constructivă.

– este mereu nehotărât din frica de a face greșeli

– o teamă excesivă de a nu ajunge să fie neplăcut de cei din jur

– perfecționism care conduce la o frustrare continuă atunci când lucrurile nu ies „perfect”

– ostilitate și iratibilitate – se supăra ușor și în urma unor lucruri mărunte

– sentimentul că este mic/neimportant

– o privire generală negativă asupra vieții și unori inabilitatea de a se bucura de viață.

Sună dramatic, nu este așa? Toate acestea atunci când stima de sine este scăzută. La polul opus este când avem stima de sine ridicată și este bine să vedem ce efecte produce și ea (dacă mai era nevoie să judecăm consecințele pozitive, citiți lista de mai jos aparținând lui Smith și Harte, 2015):

Astfel, când copilul are o stimă de sine înaltă:

  • Se apreciază pe el la fel de mult ca pe ceilalți
  • Se bucură de fiecare moment al propriei dezvoltări deoarece descoperă sensul vieții împlinite;
  • Are capacitatea de a căuta adânc în propriul potețial și de a dovedi creativitate
  • Ia propriile decizii și deși îi ascultă pe cei din jur face doar acele lucruri cu care EL este de acord;
  • Vede lumea în sens realist – îi acceptă pe ceilalți așa cum sunt!
  • Se poate concentra cu ușurință pe rezolvarea problemelor din viața lui și relațiile cu cei din jur se bazează pe iubire și respect
  • Își cunoaște propria valoare și acționează în consecință.

Sună mult mai bine, nu este așa? Din păcate uneori familia, alteori școala sau grupul de prieteni poate să facă diferența în sensul încadrării în primul evantai de caracteristici mai degrabă decât în cel de-al doilea.

Ok, acum știm că stima de sine înaltă este importantă pentru succesul și fericirea copilului nostru (atenție însă, literatura de specialitate spune că uneori o stimă de sine prea înaltă poate duce la narcisism ceea ce iarăși nu este bine).

Ce putem face ca părinți și profesori pentru ca elevii/copiii să crească armonios? Whitbourne (2016) ne spune să fim atenți la câțiva indicatori și să ajutăm copilul să urmeze drumul drept. Astfel, trebuie să îl învățăm:

  • să nu-i fie frică să-și înfrunte temerile și să spună ceea ce simte. Dacă ne știm punctele slabe acest lucru ne poate ajuta să evoluăm, totul este să nu exagerăm.
  • Să se oprească și să se bucure de realizările pe care le are. Uneori uităm se savurăm succesele în lumea în care trăim în care totul este o fugă după succesul care urmează
  • Să învețe să petreacă timp cu propria persoană și să se bucure de lucrurile care-i fac plăcere (autorii merg și mai departe și spun că este bine chiar să „râzi la propriile glume!”)
  • Să încerce să fie o persoană mai bună (dar să nu se aștepte ca acest lucru să se întâmple imediat și de fiecare dată).
  • Să petreacă o zi de weekend fără să se îngrijoreze de cum arată (sau alte temeri pe care le are). Este vorba despre o zi în care nu trebuie să îi mai pese de ce cred ceilalți despre el/ea.
  • Să se gândească la trecut ca la o lecție din care a învățat ceva și nu la regretul că nu a făcut un lucru sau altul. De fapt este bine să lăsăm trecutul în trecut pentru că acolo îi este locul.
  • Să înțeleagă că nimeni nu este perfect. Trebuie să încerce ce poate mai bun/mai bine și dacă a făcut acest lucru să fie mulțumit de rezultat oricare este acesta.
  • Să se placă pe sine cât de mult poate. Să învețe să se aprecieze și să fie mândru/mândră de ceea ce este și ceea ce poate să devină!

[ Articol citit de: 1611 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

One thought on “Stima de sine și dezastrul din spatele ei

  • Mulțumim pentru articol! Este foarte interesant! Știu că în America se introduseseră în școli cursuri de creștere a stimei de sine dar s-a arătat că aceste cursuri nu ar îmbunătăți neapărat rezultatele școlare.

Lasă un răspuns