Să ne amintim de momentul în care așteptați să se nască copilul. Când ecografia a arătat sexul responsabilitateaacestuia care a fost reacția dumneavoastră (relevată și în comportamentul de cumpărare)? Dacă viitorul copil era o fetiță ce culoare a căpătat camera ei? Ce jucării au fost alese? Dar să mergem și mai departe. Să presupunem că după aceea medicul vă telefonează să vă spună că dintr-o eroare a transmis greșit sexul copilului: nu urma să aveți o fetiță, ci un băiețel? Camera pregătită pentru fetiță putea să rămână la fel? Sau s-a simțit nevoia unei schimbări dramatice? Putea să fie păstrată culoarea roz pe pereți?

În fond încă de la naștere copiii sunt înconjurați de informații care comunică credințele și comportamentele care sunt considerate adecvate pentru fiecare categorie de gen – fată sau băiat. Prin urmare nu ar trebui să ne mire că ei vor acumula o mare cantitate de stereotipii. (Martin, Ruble & Szkrybalo, 2002)

Miller et al. (2006) a constatat că băieții sunt încurajați să fie mai independenți, în timp ce fetele au mai multe restricții din acest punct de vedere. Băieții au voie să se miște mai departe de casă, la o vârstă mai mică si au mai multe șanse să fie lăsați nesupravegheați după școală.

Mai mult decât atât, Crowley și colab. (2001) au cerut permisiunea unor părinți pentru a-i filma când efectuau o vizită la muzeu împreună cu copiii lor. La ce concluzie credeți că au ajuns cercetătorii? Pur și simplu părinții utilizau mai multe explicații atunci când li se adresau fiilor decât fiicelor lor. Mai precis, conversațiile conțineau explicații în proporție de 29% în momentul în care părinții interacționau cu copiii de sex masculin și doar 9% când același lucru se întâmpla cu copiii de sex feminin. Cu toate acestea băieții nu cereau mai multe explicații prin comparație cu fetele și volumul de comunicare era la fel de mare cu ambii (dar explicațiile erau mai des folosite când interacțiunea era cu băieții).

Condry & Condry (1976) au observat că oamenii evaluează diferit comportamentul unui bebeluș (de nouă luni) dacă li se spune că este băiat (îl descriu ca fiind mai activ, mai agresiv și mai puțină temător) prin comparație cu situația în care cred că au observat o fată.

Iar acest lucru este doar începutul. Jucăriile care sunt oferite copiilor de către adulți, nu fac altceva decât să consolideze stereotipurile de gen. De la modul de ambalare, la culorile folosite etc. totul trimite spre o separare clară: jucărie pentru fete sau jucărie pentru băieți..

Care este sursa acestui stereotip ? Fetele primesc mai degrabă jucării pasive, iar băieții jucării care implică activismul, agresivitatea. Să ne gândim că trebuie să-i duceți un cadou unui băiețel al unor prieteni: cum ar reacționa toată lumea dacă alegeți un set de bucătărie (din acela care conține un aragaz, un dulăpior de bucătărie, frigider etc.)? Dar dacă fetiței colegului de la serviciu îi duceți o pușcă automată?

Într-un alt studiu cercetătorii au observat că dacă merg într-un magazin și solicită vânzătorului: „Vreau și eu o jucărie pentru un copil de 3 ani” primesc frecvent întrebarea „Este băiat sau fetiță?”

Iată de ce rezultă la final două lumi diferite. Și noi educatorii (părinții, profesorii) suntem cei care alegem să ne creștem copiii diferit. O ultimă întrebare: dacă fetița dumneavoastră s-a lovit și plânge cum reacționați? O luați în brațe și o liniștiți sau îi cereți să fie „puternică”? Dar dacă băiețelul dumneavoastră plânge din același motiv???

[ Articol citit de: 619 persoane ]

De Ion-Ovidiu Pânișoară

Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 31 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române și două jocuri educaționale. Coordonează la Editura Polirom colecțiile Profesorul de succes și Carieră. Succes. Performanță.