Spectrul larg al învățării: de la școală la vacanță

Copil de succes - bune practici, Învățarea

De multe ori învățarea este legată strict de acumularea de informații. Este obiectul central alDia site (296x340) activității școlii, dar unde se oprește rolul acesteia, unde începe rolul părintelui și unde trebuie să ne oprim în învățare?

De altfel școala, de multe ori blamată pentru centrarea pe memorarea mecanică a unui volum mare de informații, a încercat să aducă o dimensiune mai aplicativă procesului de predare-învățare-evaluare. Aici ne aflăm. Totuși, dacă nici asta nu este destul?

Jolliffe W. (2007) accentuează un fapt asupra căruia ne gândim insuficient: învățarea are mai multe aspecte cognitive, dar și unele afective. Ele trebuie combinate atât la școală cât – mai ales – de către părinte acasă (și momentul vacanței poate să fie o bună ocazie în acest sens).

Aspectele cognitive ale învățării presupun dezvoltarea:

1. unei capacitați investigative. Nu este suficient să fie memorate informațiile, copilul trebuie să fie deschis spre explorare, să poată să se adapteze ușor unei lumi în schimbare. Părinții pot să facă asta în vacanță dacă desfășoară diverse proiecte împreună cu copiii lor.

2. gândirii creative. Viața cere copilului să găsească soluții noi, să fie original (de altfel, la locul de muncă de multe ori creativitatea se premiază). Atunci oare de ce acest lucru nu are un accent deosebit la școală?

3. unei capacități de procesare a informațiilor. Informațiile ajung în memoria copilului, dar cum se petrece acest lucru? Școala (și părinții acasă) îi cer elevului să învețe, dar îl învață ei și cum să învețe:

4. unei capacități de a construi un raționament și de a rezolva de probleme. Viața o să îl pună pe copil în fața unor situații care nu sunt „pure” (nici numai de matematică, nici numai de chimie, geografie, biologie etc.) O să fie câte ceva din toate acestea și de aceea cel mic trebuie obișnuit să își dezvolte capacitatea de a-și extrage ceea ce are nevoie din ceea ce a acumulat.

5. capacității de evaluare. Viața este un șir de decizii și de fiecare dată copilul trebuie să știe de ce ajunge la o concluzie sau alta.

La rândul lor aspectele afective ale învățării urmăresc dezvoltarea:

1. conștiinței de sine și controlului emoțional. Persoanele care au o bună cunoaștere de sine sunt cele care reușesc să își dezvolte toate aspectele necesare pentru a avea succes în viața. Controlul emoțional este și el important deoarece de multe ori viața o să îl pună pe copil în situații limită.

3. motivației. Persoanele care reușesc să se automotiveze sunt cele care știu să găsească „combustibilul” pentru a face performanță.

4. empatiei. Dacă reușim să ne punem în pielea celeilalte persoane, să îl înțelegem, să îl acceptăm și să îl facem să se simtă confortabil cu propria persoană vom avea o viața mai bună, vom ajunge mai populari și vom demonstra reale capacități de leadership.

Acum, trecând cu privirea peste cele scrise mai sus vă invităm să spuneți: unde se oprește școala în demersul ei (câte aspecte acoperă aceasta) și unde și cum trebuie părinții să facă pentru a completa.

[ Articol citit de: 34 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns