Relația copil-părinți-bunici, un triunghi periculos?

Părinții întreabă, Relația cu copilul/elevul

Problema tratată astăzi a pornit de la o situație relatată de către un părinte. Mai precis, acesta îmi vorbea despre dificultatea de a armoniza modul în care vede el educația copilului său și cum o vede mama sa (bunica micuțului). Datorită faptului că bunica stătea un timp destul de mare cu copilul, părinții se aflau de multe ori în situația de a „repara” seara – când veneau de la serviciu – cele întâmplate peste zi.

Ce puteau face părinții pentru a asigura echilibrul și continuitatea în dezvoltarea fiului lor? Pentru început, le-am sugerat să vadă dacă punctele de vedere diferite erau doar în ceea ce privea educația micuțului sau se manifestau și pe alte planuri. După câteva minute de reflecție cei doi părinți au remarcat că discuțiile în contradictoriu erau frecvente și pe multe teme între ei și bunică. Ceea ce nu este deloc surprinzător. Într-un articol publicat în Medical News Today, Diane Swanbrow îl citează pe Birditt; acest autor a investigat 474 de părinți și copii adulți (cu o vârstă de cel puțin 22 de ani). Subiecții cercetării au relatat că există multiple momente de tensiune între ei și părinții lor privind stilul de viață al copiilor și comportamentul acestora (de la modul în care își gestionează banii până la modul în care își conduc propria familie). Acest lucru se întâmplă deoarece pentru părinți copiii rămân copii (chiar dacă acești copii ajung, la rândul lor, să aibă copii).

Ce trebuie să facem? A afirma – „eu sunt adult acum, mamă!!!” (cum am auzit acum câteva zile într-un context) nu este suficient. Trebuie să gândiți empatic. Dacă vă puneți în papucii celuilalt o să vă dați seama că și pentru dumneavoastră, copiii voștri o să rămână în această stare toată viața. Din meseria de părinte nu te pensionezi niciodată. Dacă vreți însă să nu mai existe o stare de tensiune permanentă, încercați să realizați o hartă a regulilor privind educația celui mic (notată pe un poster, afișată la vedere, pe hol) unde să acceptați și sugestiile bunicilor, dar unde să puteți trece ceea ce este extrem de important pentru dumneavoastră ca părinți. Vizualizarea unui decalog al regulilor la care s-a ajuns prin negociere și calm ajută deoarece poate să blocheze o izbucnire nervoasă nepotrivită.

Dincolo de aceasta, nu trebuie uitat că – potrivit lui Birditt – bunicilor le este mai greu să accepte cearta cu proprii copii (părinții micuților) deoarece ei au investit mai mult în această relație. Chiar dacă nu mai văd educația cu ochi proaspeți, investesc multă iubire și este bine să primească la fel de multă din partea dumneavoastră și a celui mic pentru un bun echilibru emoțional al acestuia din urmă.

[ Articol citit de: 44 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

One thought on “Relația copil-părinți-bunici, un triunghi periculos?

Lasă un răspuns