Profesorul care lingușește elevul? Prea de tot!

Arta persuasiunii, Copil de succes - bune practici

Despre problema persuasiunii în clasă am scris mai multe articole. Uneori părinții, alteori cadrele didactice nu pot înțelege de ce este nevoie de persuasiune în relația dintre profesor și elev. În urmă cu ceva timp chiar un cititor avea o reacție foarte clară: „copilului trebuie să-i explici, nu trebuie să-l păcălești”. Iată de ce se pune întrebarea: cât este de exagerată perspectiva profesorului care lingușește elevul/elevii?

În primul rând trebuie să observăm că suntem înconjurați de persuasiune. Nu forma sub care apare ea în relația de comunicare este importantă, este importat scopul. Dacă este în direcția pozitivă, dacă elevul, școala, procesul de învățământ are de câștigat, de ce nu?

Dincolo de aceste considerente nu vorbim de o formă clasică de lingușire. Sunt variante mai subtile care oferă un bun suport activității didactice. Beckwith (2007) relatează succesul lui Spago un local dedicat vedetelor, regizorilor și producătorilor de film. Chelnerițele care activau în acest restaurant trebuiau să studieze reviste în care apărea poze ale celor mai influente persoane din lumea filmului. Când acestea veneau, personalul localului trebuia să le rețină preferințele culinare astfel încât la o a doua vizită să le ofere direct ceea ce își doreau (chiar dacă acestea nu apăreau în meniul restaurantului). Putem încadra comportamentul chelnerițelor între strategiile de flatare sau era pur și simplu un mod de satisfacere a clientului?

Poate și un profesor să facă așa? Păi putem începe de la un comportament simplu: trebuie să vă străduiți de la prima întâlnire cu clasa să rețineți numele elevilor dumneavoastră. O să vedeți cât de încântați o să fie dacă o să le spuneți pe nume atât de repede. Este o strategie de flatare simplă, dar eficientă. Elevul (ca fiecare dintre noi, de altfel) apreciază dacă interlocutorul său dovedește interes referitor la persoana lui.

Iată încă un exemplu argument pentru profesorul care își lingușește elevii: Eppler (2007) povestește despre cântărețul de muzică country Garth Brooks. Prezent la un concert al acestuia din urmă Mark Eppler relatează că vedeta și-a prezentat nu doar formația, ci și personalul de la tehnic și chiar șoferul, aceștia toți primind aplauze din partea publicului. Autorul consideră acest gest un act de motivare (și suntem de acord cu el); totuși, exagerarea evidentă pe care cântărețul o face se poate descrie și ca o formă de lingușire. Gândiți-vă cât de încântat este elevul când este lăudat de profesor în fața clasei, a directorului sau a altor persoane.

Iată de ce nu trebuie să ne temem de persuasiune. Ea este un simplu instrument: la fel ca o cărămidă acest instrument poate să fie folosit în mai multe moduri (cu cărămida, de exemplu, se poate ridica o clădire sau poate să să fie aruncată într-un geam). Profesorul trebuie să facă tot ce poate ca elevii săi să învețe cât mai mult, să fie fericiți la școală și să își pună în valoare în mod maximal potențialul de care dispun (chiar dacă pentru aceasta își lingușește elevii!). Persuasiunea – folosită atunci când trebuie și cât trebuie – este un ingredient minunat pentru a avea succes în sala de clasă.

[ Articol citit de: 1435 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns