Profesor autoritar sau înțelegător? Probleme pentru părinți…

Profesorul și școala, Psihologia Copilului

Problemele cu care se confruntă cel mic la școală sunt de multe ori legate de nivelul denou (2) (101x160) comunicare dintre el și cadrul didactic. Părinții au opțiuni diferite când se gândesc la profilul cadrului didactic: spre exemplu, este des întâlnită percepția conform căreia un profesor autoritar are mai multe șanse să își disciplineze elevii. Un părinte chiar a formulat astfel într-o discuție: „Fiul meu este mai indisciplinat, îi trebuie un cadru didactic cu mână de fier care să-l disciplineze!”. Dincolo de observația că limitele ar trebui să fie impuse de acasă, din familie (și nu trebuie să lăsăm întreaga greutate pe „umerii” școlii) ne întrebăm dacă un profesor autoritar și dominator este într-adevăr eficient sau este doar un alt mit în care cred părinții?

Ei bine, cred că ar trebui să începem prin a înțelege ce înseamnă un profesor autoritar. Un profesor la care elevii au doar obligații (și nu și drepturi) care folosește duritatea ca unic mod de a convinge elevii nu este util pentru sănătatea emoțională a copiilor noștri. Nici cealaltă extremă nu este în regulă: profesorul care împinge blândețea până la o lipsă de fermitate în relația cu elevii este la fel de nociv. Este necesară o îmbinare între căldură sufletească și fermitate.

De ce un comportament excesiv de autoritar este nociv? Explicațiile sunt mai multe, astăzi vom discuta despre un singur experiment deosebit de interesant. Astfel, Bushman (1998) a pus un grup de oameni să vizioneze un fragment dintr-un film violent și alt grup un film nonviolent. Fiecare fragment avea o durată de 15 minute; după primele cinci minute de vizionare era introdusă o reclamă. La sfârșitul perioadei de vizionare participanții la experiment erau chestionați asupra a ceea ce își aminteau din reclamă și dacă reținuseră numele produselor prezentate în cadrul acesteia. Concluziile au fost clare: filmul violent făcea să fie reținute mai puține aspecte din reclamă (spre exemplu numele mărcii prezentate sau informațiile despre produse).

Putem utiliza aceste concluzii în modul în care privim relația dintre profesor-elev sau părinte-copil. Calitatea mediului în care se produce învățarea are un impact semnificativ asupra reținerii informației (și – deși nu a fost cuprinsă în acest experiment – putem spune că și motivația pentru studiu are și ea de suferit). Iată de ce climatul educațional (la școală, dar și acasă) trebuie să fie cald și pozitiv (chiar dacă ferm).

Concluzie: Atunci când părinții sau profesorii se răstesc la elevi și le cer să învețe, se obține efectul contrar!

[ Articol citit de: 172 persoane ]

2 comments

  • Nu va suparati : o fata de clasa a doua imi spune ca daca nu-i fac pe loc pe plac o sa faca pe loc o criza de nervi .
    Eu trebuie sa fiu intelegator ????
    Sa-mi fie cu iertare , bataia e rupta din rai .
    Vreti sa fiti ca nemtii fiti duri .
    La 18 ani o sa ajunga niste vagabonzi cum sunt tot mai multi in jurul noastu .
    Voi nu vedeti cati analfabeti scriu pe mercador ?
    Traim vremuri cand omul se departeaza cu viteza luminii de tot ce este uman adica EDUCATIA cultura si respectul .Cumparati copiilor vostri tablete si smart phone uri si lasati-i toata ziua sa le butoneze si sa fie educati de aceste gageturi.. Cand ii veti ruga sa va aduca un pahar cu apa ei o sa spuna ca sunt ocupati .
    Voi nu vedeti ce se intampla ?

    • Am editat un pic comentariul dumneavoastră referitor la unele stridente de limbaj (fara sa modificam esenta). In rest cred ca si in articol am vorbit despre o atitudine ferma. Aceasta insa nu trebuie sa se transforme intr-o dominare a copilului de catre parinte sau educator. Generatia de astazi este mai putin dispusa sa fie docila la o atitudine tiranica (dimpotriva, daca primeste explicatii si este tratata cu respect o sa aiba modele spre care sa tinda). In caz contrar atitudinea excesiv de autoritara poate sa aiba sorti de izbanda cand copiii sunt mici, dar pe masura ce cresc ei vor raspunde la fel cum au fost invatati. Repet, nu vorbim aici de lipsa de fermitate; dar este vorba despre o fermitate care trebuie explicata, care trebuie sa fie obiectiva (reguli care sunt aplicate atat copilului cat si parintelui) si sa nu fie bunul plac al educatorului (caz in care reactiile de respingere sunt firesti). Multumim pentru comentariu.

Lasă un răspuns