Prea multă stimă de sine?

Comunicarea eficientă cu copiii, Copil de succes - bune practici

De multe ori am vorbit despre importanța pe care nivelul de stimă de sine îl areEmpatia în educația copiilor. Copiii care au o stimă de sine înaltă sunt mai pregătiți să treacă peste situații dificile și sunt pregătiți pentru succes. Uneori însă prea multă stimă de sine … strică.

S-a observat că este o tendinţă general umană ca fiecare individ să vadă lumea în raport cu propria persoană, să îşi atribuie mai multe calităţi decât posedă în fapt şi să încerce să-şi construiască o imagine de sine confortabilă. Dave Barry observă acest fenomen într-o varietate de cazuri:

  • nouă manageri din zece se consideră mai buni decât media celorlalţi,
  • nouă profesori din zece se evaluează ca fiind mai buni decât media colegilor lor
  • cei mai mulţi dintre conducătorii auto – chiar şi cei care au avut spitalizări în urma unor accidente – consideră că au deprinderi mai bune de a conduce decât media şoferilor.

Fenomenul se petrece într-o varietate de cazuri (aşa cum ne semnalează Smith şi Mackie, 2007): astfel 70% dintre elevii chestionaţi în cadrul unui studiu se autoapreciază ca având abilităţi de a conduce mai bune decât media iar 60% spun acelaşi lucru despre abilităţile lor atletice. Ori asta nu are cum să fie adevărat! Autorii apelează la o metaforă pentru a sublinia problematica cu care ne confruntăm; astfel, citându-l pe umoristul Garrison Keillor ei spun „toţi copiii sunt peste medie!”

Şi alte cercetări au pus în evidenţă importanța unei stime de sine înaltă sprijinită pe supraevaluarea propriei persoane (intitulată efectul narcisismului). Se remarcă faptul că dacă este atacată, persoana cu o stimă de sine de acest tip, ea tinde să fie mult mai agresivă în reacţii decât persoanele cu stimă de sine scăzută. Bushman şi Baumeister puneau participanţii la studiul întreprins să scrie un eseu care urma să fie arătat unui alt participant (de fapt nu exista o a doua persoană, „răspunsul” îl dădeau cercetătorii):

(1) pentru o parte dintre subiecţi, răspunsul era pozitiv acestor participanţi li se spunea că „partenerul” apreciase: „Un eseu excelent!”

(2) cealaltă parte dintre subiecţi primeau un răspuns negativ „Cel mai prost eseu pe care l-am citit vreodată!”

Ulterior persoanele în cauză puteau în urma unui joc competitiv să-şi pedepsească partenerul prin emiterea unui zgomot supărător al cărui nivel îl puteau stabili în funcţie de propria dorinţă: concluziile au arătat că persoanele cu un nivel înalt de narcisism (chiar şi cele care primiseră o evaluare pozitivă) au fost chiar mai agresive decât persoanele cu un nivel scăzut de narcisism care primiseră o evaluare negativă.

Un ultim comentariu: prima dată când îi spuneți copilului/elevului că este cel mai bun să nu uitați să o faceți doar în urma unui comportament potrivit. Dacă o astfel de laudă apare prea des și este nejustificată riscăm să facem mai mult rău decât bine!

[ Articol citit de: 250 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

One thought on “Prea multă stimă de sine?

Lasă un răspuns