Persuasiunea (3): Deveniți un model pentru copil

Arta persuasiunii, Copil de succes - bune practici

Suntem siguri că ați auzit destul de des această idee: părintele/profesorul trebuie să fie un model pentru copilul său. Dar de câte ori am pus acest lucru în practică, de câte ori am ținut seamă de el atunci când era cazul?

Studiile arată cât de important este ca cei din jurul copilului să facă lucrurile pe care vrem ca, mai târziu, să le pună în practică chiar micuțul nostru.  Astfel, pentru Haris  și colaboratorii (apud Gueguen, 2006) lucrurile au devenit clare în momentul în care o persoană lăsa intenționat să-i cadă pe jos niște dischete. Procentul oamenilor „săritori” a fost de doar 23% dacă nimeni altcineva nu îl ajuta pe cel care scăpase dischetele pe jos. În schimb, dacă o altă persoană pusă de cercetători oferea sprijin (o ajuta pe prima persoană să strângă dischetele de pe jos) un procent de 50% dintre cei care treceau întâmplător pe acolo s-au oprit și ei să ajute.

Chiar Gueguen într-o cercetare proprie a observat că dacă cineva din fața noastră dă de pomană unui cerșetor, acest lucru ne face și pe noi, cei care am văzut acest lucru, să devenim mai darnici.

Iată doar două motive (iar literatura de specialitate consemnează multe astfel de experimente) care ne îndeamnă să afirmăm că părintele (ca și profesorul) trebuie să fie primele modele pentru copiii lor. Acest lucru înseamnă de multe ori o îngrădire a propriilor plăceri și libertăți: mai precis, dacă i-am spus micuțului nostru că nu are voie un lucru este foarte dăunător pentru educația lui dacă noi încălcăm regula. Dacă el nu are voie să mănânce multă ciocolată noi de ce am avea? Dacă el nu are voie să meargă cu capul descoperit prin soare noi de ce am avea? Așa vede micuțul nostru situația și în lipsa unei coerențe comportamentale, dacă noi nu îi suntem modele el o să le aleagă din altă parte (și s-ar putea ca opțiunea lui să nu fie ceea ce este bine pentru el).

Acest lucru este cu atât mai clar cu cât literatura de specialitate observă că nu doar comportamentele bune sunt influențate de ceea ce fac cei de lângă noi. Și comportamentele dăunătoare sunt sub același spectru pentru copil: un experiment a pus în evidență faptul că decidem mai ușor să încălcăm reguli (în cazul cercetării respective reguli de circulație) dacă cineva le încalcă sub ochii noștri. Iată de ce pe lângă părintele model și educatorul model putem vorbi și despre prietenul model. Anturajul în care își trăiește viața copilul nostru este și el un factor de educație.

[ Articol citit de: 33 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns