Principii de parenting care chiar funcționează…

Conflicte copii părinți, Copil de succes - bune practici

Este greu să educi așa cum trebuie un copil în societatea de astăzi în care există un tumult continuu și o schimbare accelerată. Copilul nu se află închis într-un turn de fildeș, el vede în jur, întreabă, este influnențat de o mulțime de lucruri și influențează, la rândul lui, o mulțime de lucruri. Totul este în transformare, etapele din viața lui apar și dispar ca luminile gărilor mici la fereastra unui tren care gonește în noapte. În aceste condiții este din ce în ce mai greu pentru părinte să aibă în minte și să respecte toate acele principii de parenting care să dea roadele pe care le așteaptă…

Totuși anumite lucuri se pot face! Steinberg pune punctul pe „i” atunci când ne subliniază câteva principii de parenting de care nu se poate să nu ținem seama:

  • un aspect important este iubirea (care trebuie arătată permanent copilului, acesta trebuie să fie sigur de asta). Unii părinți pot să se teamă că prea multă iubire (sau dacă aceasta este arătată prea des/prea mult/într-un mod nepotrivit) poate să „strice” copilul. Am auzit de multe ori sintagma (folosită pentru școală, ce-i drept): „să fie o învățătoare dură și serioasă, copilul să vadă că la școală nu este de joacă!”. Dimpotrivă, iubirea pe care i-o purtați copilului o să-i ofere acestuia un sentiment de siguranță extraordinar. Dar nu uitați, spune autorul, copilul dumneavoastră știe foarte bine diferența dintre iubirea adevărată și iubirea care este „cumpărată” (prin cadouri nenumărate spre exemplu). Am întâlnit părinți care spuneau mirați: „dar are tot ce vrea, de ce mai este nemulțumit/am probleme cu el?
  • Trebuie să deveniți mai degrabă un părinte proactiv decât unul reactiv. Trebuie să vă gândiți permanent la cum puteți să fiți un părinte mai bun și astfel situațiile neprevăzute de parenting dificil nu o să vă ia prin surprindere. Poveștile Diandrei 1
  • Copiii învață prin imitare și ceea ce văd în jur reprezintă o lecție permanentă pentru ei. De aceea părintele trebuie să nu uite că el reprezintă un model pentru copil și că orice deviere de comportament o să fie reprodusă cumva – mai devreme sau mai târziu – și în conduita copilului. Mai ales emoțiile părinților și cum reacționează aceștia în acele clipe reprezintă zone sensibile pentru copii.
  • Trebuie să învățați să răspundeți le nevoile emoționale ale copilului dumneavoastră. Dar pentru ca un astfel de lucru să se întâmple trebuie să înțelegeți foarte bine dezvoltarea emoțională a copilului.
  1. Stadiul de bebeluș/pruncie – cuvântul de oridine este siguranța și trebuie să vă puneți întrebarea cum puteți să-l sprijiniți să aibă mai multă siguranță.
  2. Copilărie mică – în punctul central ajunge independența și rolul părintelui este să îi ofere copilului mai mult control în ceea ce privește mediul în care se dezvoltă.
  3. Copilăria timpurie – participarea la o societate mai largă: rolul părintelui este acela de a-l face pe copil să simtă că a crescut, că are mai multe responsabilități și drepturi etc.
  4. Școala elementară – iată că apariția școlii introduce pentru Steinberg conceptul de competență. Părintele poate și trebuie să îl ajute pe copil să se simtă important, să-și depășească limitele, să se simtă capabil și puternic emoțional.
  5. Adolescența timpurie: copilul încearcă nevoi de separare intelectuală și emoțională de părintele lui. Părintele trebuie să-i ofere calea spre independență și control al propriei vieți (este vorba doar despre direcționarea spre această cale, procesul se petrece treptat, pas cu pas)
  6. Adolescența târzie aduce în atenție un alt element important: identitatea. Copilul ajuns adolescent se simte nesigur, are nevoie de sprijin din partea părintelui pentru a se simți înțeles de către cei din jur și – mult mai important – să poată să se înțeleagă cu propria persoană, să se cunoască, să se autoaprecieze, să-și testeze limitele și posibilitățile.

(continuarea săptămâna viitoare)


[ Articol citit de: 340 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns