Limite pentru copilul meu?

Comunicarea eficientă cu copiii, Copil de succes - bune practici

Trăim într-o lume a extremelor, Această perspectivă se observă și în parenting: pe de o parte avem părinți care se poartă cu copiii lor cu o duritate exagerată, pe de altă parte avem părinții care le îndeplinesc copiilor toate dorințele (uneori îndeplinesc și dorințe pe care copilul nici măcar nu le-a formulat). De multe ori am incriminat pozițiile prea severe. Dar părinții care sunt la cealaltă extremă cum și cât greșesc?

Bromfield spune foarte bine: „detest să văd părinți care, într-un mod ciudat, încearcă din răsputeri să-și recupereze telefonul din mâinile copilului lor”. Nu am  întâlnit și noi, dragi cititori astfel de exemple? Oare de ce nu este bine să lăsăm copilul să facă tot ce dorește?

Bromfield ne oferă și o listă de reguli pe care trebuie să le avem totdeauna în cap atunci când copilul ”preia controlul” asupra vieții părinților lui. Autorul spune răspicat că este avantajos să stabilități limite pentru copii și să cereți ca ele să fie respectate:

  • regulile mențin copiii în siguranță. Un copil care încalcă reguli considerate minore o să treacă dincolo și de regulile care-l protejează de pericole;
  • regulile mențin și pe ceilalalți (cei din jurul copiilor) în siguranță și oferă, de asemenea, un mediu sigur pentru casa și bunurile materiale de care copilul are parte;
  • le clarifică copiilor granița dintre lucrurile considerate acceptabile și cele care sunt inacceptabile;
  • le demonstrează copiilor că părinții pot să păstreze controlul și în situații speciale (spre exemplu, faptul că părinții pot să facă față furiei copiilor);
  • pe baza regulilor din casă (stabilite de părinți în comun acord cu copiii), micuții noștri învață să înțeleagă regulile care trebuie respectate în afară casei (la școală, pe terenul de joacă, în societate – la modul general);
  • regulile au și rolul că oferă copiilor posibilitatea de a-și dezvolta răbdarea și controlul de sine;
  • îi ajută pe copii să-și canalizeze în alt mod impulsurilor și să accepte limite (diminuează manifestările violente);
  • nu în ultimul timp – le demonstrează copiilor că părinții nu se tem să-și asume îndatoririle de părinte.

Iată o listă pe care fiecare părinte ar trebui să o tipărească și să o afișeze pe un perete. O listă pe care este bine să ne-o reamintim în momentul în care cedăm la pretențiile copiilor deși am stabilit mai devreme – împreună cu ei – ce trebuie și ce nu trebuie să se întâmple!

[ Articol citit de: 3439 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns