„Îmblânzește” muzica învățarea?

Dezvoltarea personală la copii, Psihologia Copilului

Uneori, de la o vârstă mică, părinții observă afinitatea copiilor lor pentru cântecele (specifice vârstei ori muzicanu). Unii părinți încurajează această tendință, alții o consideră o manifestare superficială și încearcă să deturneze atenția celor mici spre alte modalități de învățare. Care dintre părinți acționează corect?

Pentru a răspunde este necesară reconsiderarea rolului muzicii în învățare (sau cel puțin în menținerea atenției pe o durată mai îndelungată). Nakata și Trehub (apud Ciccotti, 2008) le-au prezentat unor bebeluși de șase luni două categorii de filme: într-unul dintre ele mama lor le vorbea, în celălalt le cânta. Cercetătorii au înregistrat intervalul de timp în care bebelușii au privit continuu unul sau altul dintre cele două filmulețe.

Aparent surprinzător, bebelușii au privit mai mult timp atunci când în film mama lor le cânta prin comparație cu situația în care aceasta vorbea. Mai mult decât atât, mișcările corporale au fost mai puține în momentul în care priveau și ascultau cântecul decât în momentul în care mama doar le vorbea (am mai tratat – dintr-un alt punct de vedere – impactul muzicii în învățare și într-un alt articol: Copilul meu ascultă muzică când învață…)

În același timp, este evident că atenția dezvoltată pe o perioadă mai mare de timp era în directă legătură cu stilul de muzică (care era unul lent în cazul bebelușilor). Dar tempoul lent al muzicii este favorabil și la alte vârste (nu doar în cazul bebelușilor) și  are rolul de a construi o stare de bine care duce la o prezență activă a celui care se află într-un astfel de mediu muzical. Caldwell și Hibbert au observat că difuzarea unei fond muzical cu tempoul lent îi face pe clienții unui restaurant să rămână mai mult la masă (și chiar să consume mai mult). Iată de ce rolul muzicii în învățare este departe de a avea o utilizare la adevărata lui valoare…

Concluzie: utilizați muzica în motivarea celui mic pentru procesul de învățare (și chiar pentru învățarea propriu-zisă). Copiii sunt deosebit de receptivi la muzicalitate (tempoul unor melodii, ritmul, rima din poezii etc.). Toate aceste aspecte nu trebuie îndepărtate din viața copilului; dimpotrivă, micuțul trebuie încurajat, părintele poate să facă mici poezii și cântecele pentru regulile casei pe care le dorește învățate și aplicate.

[ Articol citit de: 7 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns