Familiaritatea – cum să-l obișnuiesc să facă lucrurile care nu-i plac

Arta persuasiunii, Psihologia Copilului

Mulți părinți au dificultăți în a-l convinge pe micuț să facă un anumit lucru (spre exemplu, să mănânce un aliment Familiaritateasănătos – dar pe care copilul îl respinge, să păstreze ordinea în camera lui etc.). Ce este de făcut? Unul dintre cele mai simple instrumente ne este oferit de către principiul familiarității. Ce înseamnă efectiv acest principiu? Harry Beckwith (2006) ne relatează un exemplu des întâlnit: doriți să ascultați o anume melodie (care vă place), dar pentru asta, de multe ori, sunteți nevoiți să cumpărați întregul album. Să zicem că ascultați CD-ul în mașină și nu puteți să ascultați la nesfârșit melodia care vă place. Drept urmare, lăsați să ruleze tot albumul. La o primă ascultare celelalte melodii nu v-au impresionat prea mult. Ba poate au fost și melodii care v-au displăcut total. Dar dacă le veți asculta de mai multe ori o sa observați un fenomen deosebit de interesant: cu cât le ascultați mai mult, cu atât ele încep să vă placă. După un timp este posibil să descoperiți chiar că alte câteva melodii – care nu vi se păruseră deosebite la prima ascultare – devin acum preferatele dumneavoastră.

Fenomenul nu este deloc nou, el a făcut obiectul multor studii în literatura de specialitate (spre exemplu Zajonc 1968, Sawyer, 1981, apud Gass, Seitler, 2007; Crisp, Turner, 2007). Ipoteza de la care se pornește este că – din moment ce obiectele familiare sunt văzute ca fiind mai plăcute decât cele nefamiliare, o expunere crescută la un obiect nefamiliar va produce în timp o creștere a familiarității acelui obiect, astfel încât o să ne placă mai mult! Zajonc a realizat un experiment interesant şi revelator în acest sens: el a expus mai multe persoane care nu știau chineza la mai multe cuvinte din această limbă. Mai precis, cercetătorul le-a arătat subiecților anumite semne din scrierea chineză făcând acest lucru cu frecvențe diferite: de la o singură expunere la unele persoane la 25 de expuneri pentru altele. În etapa următoare li s-a cerut subiecților să aprecieze ce înțeles cred că au diferitele semne pe care le-au vizionat; confirmând principiul familiarității  persoanele care au fost expuse mai mult la un anumit semn l-au definit pe acesta în culori mult mai frumoase și mai pozitiv prin comparație cu semnele la care fuseseră expuse mai puțin.

Cum putem folosi principiul familiarității acasă? Să luăm exemplul de mai devreme: felul de mâncare sănătos, dar respins de copil pe motiv că nu este bun la gust. Dacă părintele aplică principiul familiarității trebuie să pornească de la ideea pașilor mărunți. Copilul o să ajungă – în timp –  să se obișnuiască cu o situație care la început părea tare neplăcută. Nu trebuie să vă speriați dacă principiul familiarității nu funcționează imediat! Trebuie să aveți răbdare. Orice schimbare presupune o respingere din partea celui mic (cel puțin în primele zile) ceea ce poate să-l facă pe părinte să nu creadă în eficiența principiului (am auzit de multe ori expresii de genul „la copilul meu nu merge nimic din toate acestea, am încercat și tot degeaba!”). Principiul familiarității are nevoie de timp, schimbarea nu se produce peste noapte.

Concluzie: încercați să aplicați principiul familiarității pentru a-l obișnui pe copil cu aspectele pe care le respinge într-o primă fază. Expunerea treptată la un fenomen ne ajută să-l considerăm mai plăcut. Lucrurile nu se întâmplă imediat, însă dacă aveți răbdare o să ajungeți la un rezultat bun exact în clipa în care credeați că nu ați reușit!

[ Articol citit de: 13 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns