De ce (ne) mint copiii?

Copil de succes - bune practici, Negocierea cu copilul

Știm că, uneori, copiii noștri ne mint. De altfel ni s-a întâmplat uneori și nouă în copilărie față de părinții noștri părinți– la un nivel mai mic sau mai ridicat – așa că „tradiția” de păstrează. Acum însă suntem părinți, suntem de „cealaltă parte a baricadei” așa că ne punem întrebarea: „Ce trebuie să facem în calitate de părinți?” Cum putem păstra încrederea și să încurajăm sinceritatea? Conform lui  Paul Ekman, minciuna este definită ca inducerea deliberată în eroare a unei alte persoane. Minciuna are un rol foarte important în viața copilului, dar foarte puțini dintre educatori – fie ei profesori sau părinți – se gândesc serios la ea.

Majoritatea părinților sunt nepregătiți atunci când sunt puși în fața une minciuni serioase din partea copilului. Ce trebuie să știm? O importanță majoră o are înțelegerea de către părinți a motivației copilului, ce îl face să spună o minciună. A înțelege ce îl motivează pe copil să recurgă la acest pas, ne ajută ca părinți să decidem modalitatea prin  care îl putem descuraja. Iată o listă a celor mai des întâlnite motive pentru care copiii aleg sa mintă:

  • Evitarea pedepsei- cele mai multe studii științifice realizate de Ekman asupra minciunii pe copii de vârste diferite au sugerat că acesta este cel mai des utilizat motiv. A evita pedeapsa înseamnă de fapt urmărirea obținerii unui alt beneficiu/recompense, iar minciuna face parte din mijloacele necesare.
  • Evitarea rușinii- copiii mint uneori și pentru că au învățat să le fie rușine de anumite lucruri sau situații. Rolul părinților în acest caz constă în felul în care reacționează la minciunile copiilor: unii îi pedepsesc, alții îi ignoră sau încearcă să îi încurajeze să fie sinceri.
  • Protejarea colegilor- uneori pentru copii loialitatea și responsabilitatea față de colegii lor sunt foarte importante și acest lucru poate să intre în conflict cu moralitatea.
  • Câștigarea admirației și creșterea importanței în fața celorlați- aici discutăm despre o relatare exagerată a unei situații, dar în care există și o parte de adevăr.
  • Demonstrarea propriei puteri– copiii pot pune la încercare autoritatea părintelui prin formularea unei minciuni.

Dincolo de un mod de intervenție sau altul trebuie să nu uităm un lucru: când copilul (ne) spune o minciună în spatele cuvintelor lui se poate afla un motiv generator puternic pe care părintele/profesorul trebuie să îl afle înainte de a merge mai departe.

[ Articol citit de: 55 persoane ]

Cristina Sandu
Doctorand în domeniul Științe ale Educației, Cristina este licențiată în Psihologie și are o experiență semnificativă în calitate de consilier școlar.

Lasă un răspuns