De ce manualele școlare nu mai motivează copiii să învețe?

Copil de succes - bune practici, Profesorul și școala

Vă plac manualele folosite de copiii noștri? Sunt ele echilibrate informațional, atractive, vii, motivante pentru Abecedar 1lectură? Își doresc copiii să le citească sau o fac pentru că au fost obligați la școală? Cum ar trebui să arate un manual care să îndeplinească toate aceste cerințe?

Săptămâna trecută am răsfoit un abecedar care avea o vârstă venerabilă: nu mai puțin de vreo 80 de ani. Știți ce senzație am avut? Mă gândeam cât de frumos era și de bine alcătuit, cât de atractiv devenea de la dimensiuni (destul de mici, părea să fie potrivit pentru mânuțele care aveau să-l atingă), la ilustrații și așezare în pagină. Puteți spune același lucru despre manualele copiilor dumneavoastră? Ce le-ați putea reproșa?

Poate o să ne fie utilă o grilă de evaluare.  Într-un material UNESCO apărut sub semnătura lui Roger Seguin se pune accentul pe doar patru aspecte mari:

Conținut

Abordarea pedagogică

Limbaj

Ilustrații

Aceste patru arii de analiză devin clare prin prisma unor întrebări simple:

Este conținutul din manual interesant pentru elevi? (dacă nu este interesant doar obligativitatea școlii o să îi țină aproape de învățare, lucru care vedem cât este de nociv în ultimii ani). Stimulează conținutul o atitudine pro-socială (importantă pentru dezvoltarea societății, elevii trebuie și educați nu doar instruiți)?

Este conținutul din manual adaptat obiectivelor și nivelului instrucțional al elevilor? (de multe ori aceștia din urmă sunt „uitați”, manualele generează ideea că au fost făcute pentru profesori și nu pentru elevi)

Progresul de la un conținut la altul poate să fie urmărit fără dificultăți din partea elevilor? (cât de important este să existe o desfășurare progresivă, pas cu pas care să ducă elevul din aproape în aproape în zona cunoașterii complexe…)

Este vocabularul din manual adapta vârstei și nivelului de dezvoltare al elevilor? (de multe ori am văzut cum profesorii devin „traducătorii” conținuturilor aflate în manual, dar acesta din urmă trebuie să fie cartea elevului și nu a profesorului).

În continuarea celor spune mai sus: textul este suficient de ușor de înțeles de către elevi?

Sunt ilustrațiile clare și suficient de interesante/atractive pentru copii? Sunt toate ilustrațiile cuprinse în manual pe deplin justificate? Sau există prea multe? Corespund ilustrațiile conținutului capitolelor în care apar? Transmit ele informații interesante sunt evocatoare și vor stârni interesul elevilor?

Metodologia pedagogică care este cuprinsă în construcția manualului este ușor de aplicat și adaptată obiectivelor de învățare și nivelului de instrucție? Este manualul astfel construit încât să ofere motivație elevilor?

Sunt exercițiile propuse ușoare sau dificile pentru elevi  și sprijină evaluarea învățării? Sunt aceste exerciții suficient de variate pentru a se evita plictisirea/saturarea elevilor?

La aceste idei se pot adăuga și altele (vezi, spre exemplu, Project 2061 unde se vorbește despre caracteristici ca: gradul de implicare a elevilor, promovarea gândirii acestora, dezvoltarea ideilor etc.)

Dincolo de o perspectivă sau alta, luați un manual al copilului dumneavoastră și evaluați calitatea acestuia prin prisma criteriilor de mai sus. Există aspecte care nu sună deloc bine? Ce puteți adăuga acestei liste? Și o ultimă întrebare: privind cele câteva fotografii ale manualului de acum 80 de ani (deși fotografia nu are cum să înlocuiască plăcerea de a ține în mână această adevărată carte de învățătură) nu credeți că este poate timpul să ne revalorizăm trecutul? Deși vorbim tot mai des despre manualele digitale nu credem că aceste concepte de elaborare (și evaluare) a manualelor se vor schimba prea mult…

Abecedar 2Abecedar 3Abecedar 4

[ Articol citit de: 105 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

12 comments

  • MANUALE GRATUTITE pentru elevii claselor a XI-a si a XII-a ! Sursa de finantare : banii aruncati pe fereastra (tone de hartie , imprimante etc.) cu nesfarsitele si inutile simulari !

  • cadrul didactic ar trebui si el sa stimuleze elevul la invatat,sa-i puna intrebari ca sa-l puna la gandit ,sa dezvolte mai mult tema respectiva ,luand ca exemplu …istoria (al doilea razboi mondial),profesorul vine spune cand a inceput, cand sa terminat, cine a intrat in conflict ,care au fost cauzele si cam atat.Intrbarile de genul tu ce ai fii facut daca erai in locul generalului xy,sau in locul regelui?si sa asculte ideea copilului,sa-i confere posibilitatea gandirii ,dezvoltarii lui.
    vb .in masura in care fiica mea este abia clasa pregatitoare si vad cum se preda ,atat cat se preda in clasa pregatitoare 🙂 ,peste 2-3 ani va pot zice mai concret daca manualele au o influenta sau nu 🙂

  • Eu una sunt multumita de felul in care ¨se preda¨la infantil aici.Acasa nu stiu ca inca nu am trecut prin sistem. Noi am venit in Spania cand Ioana avea 3 ani. Scoala a inceput-o la 4 ani si la sfarsitul primului trimestru vorbea foarte bine spaniola si avea muuulti prieteni. In plus plangea cand venea vineri,nu vroia sa stea acasa. Ar fi stat la scoala 7/7. Acum la 5 ani jumatate vorbeste romana,spaniola,engleza si chineza(cateva propozitii),citeste la nivel de clasa a 2-a la noi,aduna si face scaderi,scrie cam 50 de cuvinte. Dar totul a invatat jucandu-se!Nu ii este bagat pe gat nimic!!!!Acum sunt curioasa cum va merge acasa, ne intoarcem la sfarsitul anului!!

    • Nu DESIGNUL este hiba principala a manualelor (care, oricum, ar trebui sa fie lucrari de referinta, nu reviste!), ci continutul diferit — dupa bunul plac al autorului cu pile. Cum explicati contradictia dintre invatatul dupa manuale diferite si examenul cu subiecte unice? Nimeni nu pare sa fie preocupat de absurditatea asta… Dar rezultatele se vad, de ani buni. Cat ne vom mai bate astfel joc de generatii intregi de copii?

  • Profesorul/invatatorul trebuie sa aiba la dispozitie absolut tot ce este necesar in procesul de invatamant! In primul rand, manuale unice, riguroase, cu continut stiintific corect, bine structurat si ilustrat doar atat cat este necesar. Pentru navala de manuale alternative, unul mai prost decat altul, s-a indus ideea ca acestea sunt doar auxiliare, iar profesorul trebuie sa adapteze, sa creeze continutul necesr transmiterii unor informatii corecte si complete. Am ajuns in situatia ca pentru invatamantul primar sa trebuiasca sa realizam atatea materiale incat am creat manuale paralele ca sa putem sa acoperim cerintele programei! Nu sunt explicatii suficiente, exercitii corespunzatoare si care sa acopere tot necesarul pentru predare, consolidare si evaluare. Trebuie sa completam manualul cu alte culegeri, caiete speciale, fise de lucru, planse cu sinteze pentru a transmite, fixa si evalua intregul continut al unei lectii. De ce trebuie completat orice manual cu 75% din alte surse? De ce sunt acceptate manuale, culegeri si alte auxiliare cu grave greseli stiintifice???? De ce se accepta aceste manuale cu lipsuri de toate felurile si completarea necesarului din creativitatea, inspiratia, pregatirea, mijloacele personale a mii de profesori??? Realizati ca fiecare profesor transmite ce vrea si ce poate la clasa??? Ca elevii din toata tara invata in fiecare clasa aproape altceva in functie de cum poate face rost de informatii si materiale profesorul?? Manualul trebuie sa fie precum Constitutia: unic, complet si de necontestat!Cum sa motiveze elevii daca este lipsit de informatie, ba chiar dezinformeaza?!

  • manualul a devenit un mijloc de invatamant pe care inv. sau prof.il folosesc in mod optional.este gresit acest aspect,dar daca ne gandim cum arata manualul zilelor noastre este lesne de inteles.imaginile care alcatuiesc paginile abecedarului sunt obositoare si pentru un adult.copilul tinde sa acopere cu privirea toate ilustratiile care sunt de dimensiuni mici,asezate intr-un mod aglomerat,fapt care duce la intelegeri echivoce.la celelalte clase,de pilda un manual de mate de clasa a treia,exercitiile si problemele sunt abordate la nivel abstract,iar elevul care abia atunci paseste in aria de dezvoltare,care abia a finalizat ciclul de achizitii fundamentale,bazate pe concret ,se loveste din plin de aceste neconcordante.si exemplele sunt multe

    • Iata de ce trebuie sa ne propunem o regandire bazata pe studii aprofundate de psihologia copilului. Exista si multe manuale bune insa nu exista o coerenta in acest sens si elevul trebuie sa se descurce intr-un adevarat „hatis” de informatii, ilustratii, exercitii etc. Multumim pentru comentariu.

  • Problema este, in primul rind, cum motivam invatatorii si profesorii sa invete pentru ridicarea calitatii muncii lor ? eventual cum sa-i platim dupa merite incercind de a inlatura spaga in toate formele ei si de ce nu de a intoarce invatamintul unde a fost el in mult hulia era comunista.
    lipsa unei strategii pentru invatamint adaugind toate modificarile aduse de politicieni imbecili asezati la conducerea ministerului au facut ca invatamintul se ajunga unde este.

    • În problema motivării cadrelor didactice am dezvoltat articole anterioare (toate în rubrica Profesorul și școala). Este adevărat că lucrurile trebuie tratate sistemic – in mai multe aspecte simultan – dar pentru ca profesorului sa ii vina usor sa lucreze cu elevii – manualele pot sa constituie un sprijin. Nu in ultimul rand, avem un sistem bolnav – iar medicamentele pentru fiecare afectiune in parte pot sa ajute la redobândirea stării de sanatate. Multumim pentru comentariu.

Lasă un răspuns