Copii curioși. Forța magică a curiozității

Copil de succes - bune practici

Curiozitatea este un motor al dezvoltării noastre. Ea stă la baza motivației pentru învățare însă atât părintele cât și – uneori – profesorii nu îi oferă locul și rolul care i se cuvin în viața copilului. Iată de ce vă propun să explorăm împreună câteva elemente simple, dar eficiente care să aducă forța magică a curiozității în slujba educației copilului:

  • Geddez ne propune să rescriem (împreună cu copilul) o carte aflată în grila lui de lectură. Astfel, putem amesteca personajele între ele, putem să introducem un personaj nou (spre exemplu, ce spuneți despre Făt Frumos într-o poveste ca Scufița Roșie?), putem să căutăm un final alternativ la povestea deja citită etc. Toate acestea o să-i deschidă copilului apetitul pentru lectură, o să-i dea posibilitatea să fie creativ și curios în privința tuturor lucrurilor care-l înconjoară.
  • Stephens ne evidențiază faptul că este bine să ascultăm și să răspundem la întrebările copiilor dând dovadă de respect față de efortul lor de a cunoaște. Copiii, spune autoarea, pun o mulțime de întrebări de tipul „ce?” „de ce?” „cum?”, „când?” „cine?” etc. iar unele dintre aceste întrebări pot să fie atât de neobișnuite încât părintele poate să nu le „ia în serios”, să le trateze superficial sau chiar să glumească pe seama lor. O astfel de atitudine o să-i blocheze copilului elanul curiozității, o să fie mai puțin doritor să mai pună întrebări data viitoare. Mai mult decât atât, în urma „avalanșei” de întrebări unii părinți aleg să nu mai răspundă: „lasă-mă în pace!” fiind o replică a unui părinte agasat. Problema este că o simplă replică de acest tip poate să fie o frână importantă în procesul de dezvoltare a curiozității.
  • Acredolo ne spune la rândul lui că – desigur între anumite limite – este bine să tolerăm un pic de dezordine în viața copilului. Uneori părinții sau profesorii sunt foarte stricți în această problemă, dar acest autor afirmă că descoperirile pe care copilul le face au nevoie și de dezordine: copilul experimentează și astfel produce și murdărire, strică anumite lucruri, face un pic de haos în jurul lui. Pentru a îmbina nevoia de ordine și mica dezordine a descoperirilor este bine să-i oferim copilului un spațiu în care poate să-și exerseze curiozitatea la nivel maxim, un spațiu bine delimitat față de restul casei în care domină ordinea și disciplina.
  • Kashdan ne propune să îl ajutăm pe copil să se simtă competent. Ca să ai încredere să încerci lucruri noi, să experimentezi, să găsești soluții etc. trebuie să nu îți fie frică de eșec, de greșeală. Copiii trebuie lăsați să mai și greșească, să aibă curaj, să treacă dincolo de eșec (pe care să-l vadă ca pe un pas necesar pe drumul spre succes și nu ca pe un lucru îngrozitor).
  • în sfârșit, Coulson afirmă că noi reprezentăm un model pentru copii și chiar părintele este ghidul spre sporirea curiozității. Astfel, este util să îmbrățișăm ca părinți următorul îndemn: „Încercăm lucruri noi!”. Iar plaja acestor lucruri noi este extrem de mare: o mâncare nouă, un sport nou, o nouă destinație de vacanță, un nou mod de a face curățenie în casă etc. Este un minunat timp de calitate pe care îl petreceți cu copilul și un drum sigur spre magia curiozității care o să-i ofere o excepțională motivație pentru învățare.

[ Articol citit de: 279 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns