Copilul meu „visează cu ochii deschiși”. Ce fac?

Copil de succes - bune practici, Dezvoltarea personală la copii

Mulți părinți s-au confruntat cu problema aceasta: copilul lor pare prea visător, are „o lume a lui”, iarunatc la școală dascălul a atras atenția asupra acestui lucru. Oare este bine sau este rău că face așa?

În primul rând trebuie să observăm că avem de-a face cu un lucru care se prezent în viața fiecăruia dintre noi. Coon (1983) efectuează o analiză interesantă a fenomenului (numit și fantezie diurnă). Studiile arată că aceste fenomen foarte prezent în viaţa noastră de fiecare zi urmăreşte ca teme: succesul vocaţional/în carieră, romantism, bani şi posesie, realizările sau atractivitatea fizică. Într-adevăr și dumneavoastră – ca adult – permiteți uneori „ să vă zboare gândurile” la un lucru pe care în doreați/visați. Acest fenomen tinde să reflecte câmpul curent de interese pe care persoana îl are în viaţa cotidiană.

Dar este acest procedeu bun său rău? Expresii ca „este un visător” ori „visează cu ochii deschişi” tind să aibă mai degrabă o nuanţă peiorativă. Totuşi, chiar dacă – aşa cum vom vedea – nu toate fanteziile diurne sunt pozitive pentru individ, o anumită categorie ar trebui nu doar admisă, ci chiar încurajată. Chiar dacă o astfel de afirmaţie poate să pară a vă contrazice experienţa proprie de zi cu zi, vom vedea de ce este necesară o astfel de încurajare în cele ce urmează.

Studiile în domeniu au remarcat, două tipuri majore de fantazare diurnă:

(1) eroul cuceritor; şi

(2) martirul suferind.

În primul caz, cel al eroului cuceritor, persoana se imaginează o vedetă, posedând multă putere şi bani şi recunoaştere din partea celorlalţi. Cercetătorii afirmă că, de multe ori, această viziune este construită de încercarea de a scăpa de compromisurile şi rutina, de frustrările produse de către viaţa cotidiană. Pe de altă parte, „martirul suferind” este o manifestare opusă a acestor frusrtări: sentimentele celorlalţi sunt de respingere faţă de persoana respectivă, de lipsă de apreciere în ceea ce o priveşte; numai că un eveniment neaşteptat reuşeşte să-i releve adevărata faţă pentru ceilalţi, ce persoană minunată este cel care visează cu ochii deschişi.

Ne întorcem acum la întrebarea noastră:  sunt aceste visuri bune ori rele pentru individ? Singer a remarcat trei tipuri ale fantaziei diurne (două sunt negative):

  1. În primul rând, unele persoane găsesc că aceste stări le distrag atenţia , dacă mintea „le umblă aiurea” ele au dificultăţi în a se concentra şi devin mai anxioşi.
  2. În al doilea rând, unele persoane – aşa cum am văzut mai devreme – au fantezii negative care le produc emoții negative, sentimente de vinovăţie, frică de eşec (copilul își poate imagina că pierde un examen deoarece nu a învăţat suficient) etc.yummy
  3. Al treilea tip de fantezie diurnă este însă cel asupra căruia dorim să atragem atenţia ca suport pentru automotivare. Persoanele ce se circumscriu acestei categorii au fantezii plăcute şi se bucură de ele, le folosesc ca motivatori pentru propria dezvoltare, planuri de viitor şi rezolvarea unor probleme. În acestă categorie, fanteziile diurne (strategia se mai numește și vizualizare) stimulează indivizii, le „aduc” acestora, în mod anticipatoru, o parte din bucuria şi plăcerea pe care o vor avea în urma îndeplinirii unor obiective înalte, temporal îndepărtate şi mai dificil de atins; de asemenea, pot ajuta în definirea planurilor de viitor şi în modelarea aspirațiilor.

Concluzia: este bine să lăsați copilul să „viseze cu ochii deschiși” dacă imaginile care îi vin în minte îl ajută să se dezvolte, îi oferă entuziasmul și bucuria de a încerca ceva nou, îl motivează și îl susțin în demersurile sale. Încercați să discutați cu el, să deveniți parte a acestor visuri și să îl ajutați să facă din ele un vehicol spre succes.

[ Articol citit de: 28 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

2 comments

  • Ce se intampla, cand un copil se viseaza cuceritor, dar atat de mult se scufunda in lumea lui cu masinutele, incat nimic nu il motiveaza sa faca altceva. Ii este de ajuns sa se joaca doar cu masinute. Nu mai observa lucruri vitale din imprejurul lui( de ex trece strada fara sa isi dea seama), ii trebuie o vesnicie pana se imbraca, caci tot timpul aluneca inapoi in lumea cu jucarii…
    In ac. timp in putinele momente cand e in lumea reala este incredibil de perspicace, un f bun observator. Nici nu mai stiu ce sa cred despre el. Cel mai rau ma scoate din sarite cand ma intreaba ceva, si nu e atent la raspuns. Si cand vorbesc cu el se uita la mine, dar in acelasi timp isi sopteste lui insusi lucruri numai de el stiute. Are sase ani, din toamna merge la scoala, si imi este teama de ce ar putea sa vina la scoala

    • Orice element poate să fie negativ dacă devine exagerat. Dumneavoastră trebuie să urmăriți dacă este la un nivel prea ridicat sau nu. Uneori este necesar un psiholog pentru a trece peste o astfel de perioadă, alteori este pur și simplu de un „prea plin” de imaginație care o să se regleze de la sine. Este posibil ca școala să aducă echilibrul despre care vorbim aici. Discutați cu profesorul pentru învățământ preșcolar/educatoarea lui pentru a vedea cum se comportă și la grădiniță. Urmăriți cu atenție și distingeți dacă este vorba despre un episod sau lucrurile scapă de sub control. Dar nu trebuie să vă îngrijorați prematur, încercați să aveți răbdare, dar cu multă atenție și pas cu pas să îi oferiți un echilibru. Și nu în ultimul rând puteți încerca să faceți parte din lumea lui imaginară (pentru a înțelege mai bine) să găsească în dumneavoastră un partener.

Lasă un răspuns