Copiii elastici. Mic ghid privind schimbarea educațională

Copil de succes - bune practici, Generația digitală

Discutăm astăzi despre schimbare. Tot procesul educațional înseamnă schimbare, transformare, evoluție. Ori tot acest fenomen este unul deosebit de complex, dificil de gestionat și mulți părinți abandonează „lupta”înainte de a vedea primele semne ale comportamentului dorit. Am auzit foarte des din partea părinților cărora le spuneam să aplice o strategie educațională sau alta formularea: cu copilul meu nimic nu merge, am încercat! Să nu credeți că nu am încercat!

Sunt convins că au încercat. Dar, oare, au încercat destul? Schimbarea comportamentală este dificilă, durează, trebuie să dovediți răbdare și perseverență. Trebuie să însoțiți copilul în procesul de schimbare ca o umbră pentru a-i oferi sprijinul dumneavoastră, dar în același timp pentru a-i arăta că acesta este singurul drum ce trebuie urmat! Dacă veți da înapoi acum nu veți face altceva decât să consolidați comportamentul pe care doriți să-l schimbați la el. Preluând literatura de specialitate, Langis (2010) vorbește despre copiii elastici care – în momentul în care părintele îi lasă „se întorc la punctul de plecare, la locul interzis”. Chiar dacă nu întotdeauna copilul nostru este în totalitate „elastic”, el are momente în care se comportă în acest fel. De aceea orice ezitare de-a noastră, orice derogare, orice nuanță va fi speculată de către cel mic în favoarea lui.

Nu trebuie să uitați că o schimbare comportamentală este extrem de dificilă. Luați un comportament care vă face plăcere și este parte integrantă din viața dumneavoastră de zi cu zi (spre exemplu ceașca de cafea sau ceai dimineața, privitul unui serial preferat la televizor etc.) și hotărâți ca de mâine să îl eliminați. Nu mă îndoiesc de reușita acestei acțiuni, însă vă va face și plăcere? Nici copilului nu-i face plăcere să îndeplinească ceea ce i se cere și acesta este motivul pentru care este nevoie de răbdare și perseverență. Mai mult decât atât, un aspect esențial este consecvența. Atunci când considerați că un comportament trebuie schimbat trebuie să faceți această solicitare copilului indiferent de cât de obosit sau stresat sunteți. O singură dată dacă veți trece cu vederea și toata munca de până în acel moment este pierdută!

Adams ne avertizează că există nu mai puțin de șapte pași până ce o schimbare devine parte integrantă din comportamentul unei persoane. Când încercăm să producem o schimbare comportamentală la copilul nostru trebuie să ținem seama de acești pași:

1. Imobilismul – în această etapă micuțul nu are nici o reacție. Dacă și în trecut nu ați fost consecvenți și deși i-ați spus, spre exemplu, „de o mie de ori” să păstreze ordine la el în cameră nu s-a întâmplat nimic și de data asta el nu o să întreprindă nimic deoarece așteaptă să vadă dacă treaba este serioasă sau nu.

2. Minimalizarea – dacă insistați copilul se va preface că face (cum se spune în popor „de ochii soacrei”) deoarece consideră că este doar un capriciu de moment pe care îl aveți și nu va ține.

3. Depresia – copilul poate încerca acum sentimente de confuzie și nesiguranță deoarece simte că dumneavoastră sunteți hotărât ca de data aceasta să nu mai dați înapoi și va trebui să se conformeze. Copilul trebuie să renunțe la a face lucrurile așa cum știa/îi plăcea și trebuie să le realizeze în direcția pe care o solicitați dumneavoastră.

4. Acceptarea sau „să-i dăm drumul”. Au trecut trei etape în care schimbarea nu s-a produs. De-abia acum, în cea de-a patra, copilul înțelege că nu mai este cale de întoarcere și că va trebui să își asume noul comportament (cel cerut de către dumneavoastră) și să renunțe la modul în care făcea lucrurile până în acel moment. Sesizați că încă nu a început să întreprindă – din suflet – acțiunile cerute, doar a acceptat că trebuie să o facă.

5. Încercarea. În sfârșit, se chinuie să facă „pe bune” lucrurile așa cum i-am indicat noi. Este esențial să fim alături de el în această etapă pentru că este vital ca aplicarea comportamentului nou să-i reușească din prima. De exemplu, când vedem că – în genul exemplului oferit de noi mai devreme – micuțul a hotărât să păstreze ordine la el în cameră, trebuie să îl ajutăm inventând un joc sau orice altă activitate distractivă pentru ca el să se simtă bine să facă lucrurile în noul mod.

6. Căutarea înțelesului . Acum copilul face ceea ce i-am cerut. Este timpul să-i arătăm cât de mult a câștigat deoarece și-a schimbat comportamentul. Puteam să facem acest lucru și până în această etapă însă doar verbal. Acum el FACE ceea ce trebuie și poate vedea cu ochii lui beneficiile. Trebuie însă ajutat în acest proces pentru ca să simtă mândru că a realizat schimbarea comportamentală, mândru de puterea sa de a se schimba în bine. Bine condus, acest al șaselea pas ne va sprijini în următoareale schimbări comportamentale crescând motivația profundă a copilului de a accepta mai repede schimbarea.

7. Internalizarea. Noul comportament a devenit acum modul firesc de a face lucrurile pentru cel mic. Este timpul să trecem la următoarea schimbare comportamentală.

Un mic truc de final: Nu încercați mai multe schimbări comportamentale în același timp pentru că riscați să compromiteți totul. Procesul de transformare este dificil pentru cel care-l încearcă, este și așa greu chiar și când ne focalizăm doar pe un singur comportament! Aveți răbdare și tact, începeți cu primul lucru. Este în același timp esențial să nu fie cel mai greu de schimbat din comportamentul fiului/fiicei dumneavoastră. Nu uitați că de reușita prezentei acțiuni depind succesele viitoare!

[ Articol citit de: 12 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns