3 comments

  • Bună ziua,
    aș dori să vă prezint un caz și poate îmi puteți recomanda modul în care să îl gestionez:
    Fetița este în clasa a treia și într-o zi la programul de după școală a luat de pe jos, din sala de clasa o carioca. A adus-o acasă iar a doua zi a dus-o la școală. A scos-o din ghiozdan, moment în care o colegă de-a fetei îi spune dnei învățătoare că fetița are o carioca ce nu îi aparține. Dna o ridică în picioare pe fetiță, îi face morală și îi spune că a furat carioca. Fetița îi spune ca a luat-o de pe jos, că proprietarul nu mai era în clasă și că știe a cui e. Apoi o trimite pe fetiță sau chiar o duce în clasa băiatului dar băiatul îî spune că nu-i a lui. O mai duce și în alte clase dar nimeni nu a revendicat carioca. Când am luat-o de la școală mi-a spus: mama, am FURAT o carioca! Oare e ok modul în care s-a gestionat problema? Fără a nega vina fetei mă gândesc dacă atitudinea dnei învățătoare a fost potrivită? A fura mi se pare ceva greu, iar dacă fetița l-ar fi furat de ce l-ar mai fi dus a doua zi la școală? Dna învățătoare mi-a spus că ceea ce pe dumneaei a deranjat-o cel mai mult a fost faptul că în timp ce îi făcea fetei morală ea mai zâmbea din când în când. Eu pe fetiță am pedepsit-o dar mă întreb dacă nu ar trebui să vorbesc și cu dna învățătoare. Mie mi s-a părut puțin abuzivă atitudinea dnei învățătoare. Din punctul meu de vedere cred că ar fi trebuit să vorbească dna înv. cu fetița între patru ochi, chiar și cu mine și nu să o ridice în picioare și să o comenteze în fața clasei. Chiar dacă așa să o sperie puțin ar fi dus-o la dl director mi s-ar fi părut m-ai potrivit decât în fața clasei. Rugămintea mea este dacă aveți puțin timp să îmi spuneți ce ar trebui sau dacă trebuie să fac ceva? Vă mulțumesc!

    • Aveți dreptate, una dintre primele reguli în critică este că trebuie făcută confidențial și nu în public. Probabil că d-na învățătoare a fost stresată de atitudinea fetiței (zâmbetul poate să fie interpretat ca o sfidare), dar și așa era necesară o discuție privată. Poate că zâmbetul era doar o reacție de apărare fața de presiunea de a se vedea criticată în fața clasei. Recomand o discuție cu învățătoarea și păstrarea unei legături active părinte-profesor astfel încât dacă astfel de situații vor mai apărea pe viitor să primiți vestea de la învățătoare și nu de la fetiță și să vă gândiți împreună cum gestionați situația. O seara frumoasa și liniștită.

Lasă un răspuns