Comunicarea nonverbală. De la părinți la copii…

Comunicarea eficientă cu copiii, Copil de succes - bune practici

Mulți părinți știu importanța comunicării nonverbale și chiar își învață copiii să descifrezecomunicarea nonverbala elemente ca limbajul trupului, limbajul ochilor, mimica, atingerea, spațiile, comunicarea cromatică (chiar noi, la cursurile pentru copii desfășurate prin Performante.ro îi obișnuim pe cei mici cu toate aceste elemente). Dar noi părinții, ce nivel de atenție oferim legăturii dintre comunicarea verbală și comunicarea nonverbală? Este importantă această legătură? Merită să investim efort pentru aceasta?

Literatura de specialitate  (vezi şi Hybels, S.; Weaver, R., 1989; DeVito, 1988) observă că da, merită. Iată de ce:

  • comunicarea nonverbală are menirea de a o accentua pe cea verbală; astfel, folosind corect comunicarea nonverbală părintele poate întări prin anumite elemente de mimică sau de gestică importanța a ceea ce spune;
  • comunicarea nonverbală poate să completeze mesajul transmis pe cale verbală;
  • comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înțelesul comunicării verbale (iar copilul înțelege mai bine);
  • în sfârșit, putem spune chiar că elemente ale comunicării nonverbale pot să substituie -aspecte ale comunicării verbale (spre exemplu, atunci când printr‑un gest părintele îi indică copilului că este supărat).

Exercițiu amuzant: Strack, Martin şi Stepper (apud Crisp, Turner, 2007) au realizat un experiment deosebit de interesant. Ei au cerut unor subiecți să aprecieze gradul de umor din niște benzi desenate. Până acum nimic spectaculos: însă participanții trebuiau să facă acest lucru ținând capătul unui creion în gură. Jumătate dintre subiecți au fost instruiți să facă acest lucru cu dinții, celorlalți li s-a spus să țină capătul creionului cu buzele. Rezultatele experimentului au arătat că participanții au apreciat diferit desenele arătate: cei care au ținut creionul între dinți au apreciat că acestea sunt mult mai amuzante decât cei care au trebuit să realizeze sarcina ținând creionul între buze.

Care credeți că a fost explicația? Puteți experimenta și dumneavoastră acasă împreună cu copilul: creionul ținut între dinți trimite la o mimică a feței asemănătoare cu un zâmbet, creionul ținut între buze trimite spre o mimică a supărării. Chiar dacă aceste expresii nu aveau legătură cu starea psihologică a participanților, aceștia s-au automanipulat că desenele sunt mai amuzante în cazul creionului ținut între dinți sau că acestea nu au umor în cazul creionului ținut între buze.

[ Articol citit de: 54 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns