Cine zdrobește creativitatea copilului?

Copil de succes - bune practici

Creativitatea este un element important pentru succesul în ziua de astăzi. Societatea în care trăim și societatea spre care ne îndreptăm reprezintă un spațiu al schimbărilor, al transformărilor. Din păcate nu de puține ori școala pregătește copiii pentru „lumea de astăzi” și nu pentru o posibilă „lume de mâine”. La școală totul este stabilit, adevărul este bine delimitat și copilul – de prea multe ori învață rețete universale și mai puțin capacitatea de a dezvolta noi idei (ideile lui) și de a reacționa cu propria inițiativă la orice provocare.  Iar familia este – la rândul ei – un spațiu unde creativitatea nu este întotdeauna respectată sau încurajată. Cu toate acestea literatura de specialitate punctează că este important să „oferim copiilor oportunitatea de a exprima „gândurile divergente”. Să îi lăsam pe copii să nu fie de acord cu noi, să-i încurajăm să găsească mai mult de o singură cale de a rezolva o problemă” (Christine Carter, 2008).

Dar asta nu este tot!  Carol Dweck (apud Rivero, 2016) afirmă că trebuie să ne învățăm să „acceptăm și chiar să sărbătorim eșecul”. Cum așa? Școala noastră îi admonestează pe cei care greșesc, eroarea este sancționată ÎNTOTDEAUNA în sistemul nostru de învățământ.  Ei bine Dweck spune că „pentru creativitate este necesară și anumită cantitate de eșec” Autoarea ne spune că dacă ne este greu să-i lăsăm pe copii să greșească în situații normale de viață putem să dezvoltăm un nou hobby în care să permitem copiilor să eșueze „lamentabil” pentru a putea învăța din aceste greșeli. Mai mult decât atât – așa cum ne atrage atenția Michelle Anthony – „nu este bine să le oferim copiilor întotdeauna răspunsuri la întrebările lor. Putem – înainte de a face acest lucru – să le oferim copiilor oportunitatea de a da chiar ei răspunsuri la întrebările pe care le au”

Și resursele pe care le avem la dispoziție sunt și mai mari. Rahima Baldwin Dancy (apud Lehrman) spune că putem să le oferim copiilor o „porție” sănătoasă de creativitate dacă inventăm o identitate de supererou. Dancy observă: „copiilor le place să se transforme în personaje în care pot acționa îndeplinind roluri de joc imaginativ” Gândiți-vă împreună cu copilul/copiii la ce superputeri își dorește, găsiți un nume personajului și – mergând chiar și mai departe – confecționați împreună o îmbrăcăminte de supererou! De ce să facem toate aceste lucruri? Simplu, vom da drumul – într-un mod amuzant – creativității și forței lui „eu pot!” în viața copilului.

Nu trebuie omis faptul că pentru copii este important să „identifice înțelesul” importanța unui lucru pentru motivațiile și interesele lor. Kathryn Haydon dă exemplu rezolvării unei „fișe de lucru la matematică ca document pentru tema pentru acasă”. Pentru copil o astfel de temă este nemotivantă pentru că nu are (sau nu i-a fost dezvoltată) o semnificație în acord cu motivația lui. De aceea trebuie să facem temele pentru acasă interesante, să conducă la un rezultat pe care copilul trebuie să-l descopere (și să aibă bucuria acestei descoperiri). Este diferența unei „ture de stadion” și a unui meci de fotbal. În ambele se aleargă, dar copiii vor prefera pe cel de-al doilea pentru că alergarea are un înțeles mult mai aproape de motivația lor.

Nu în ultimul rând nu trebuie să uitați că sunteți un model pentru copiii/elevii dumneavoastră. De multe ori copiii învață prin imitarea comportamentului adultului și de aceea Tartakovsky ne sfătuiește să „ne oferim timp pentru propria creativitate”.

[ Articol citit de: 203 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

2 comments

  • Carti, idei frumoase,citate celebre,recomandari… Din pacate,comunicarea online nu ajunge in satucul din nord, unde o invatatoare tenace merge zilnic trei kilometri prin noroai cu cei saisprezece copilasi care seara invata la lumina lampii. Am fost realmente fascinata de cursurile sustinute de dvs si colegii dvs in cadrul programului de perfectionare DIDACTICA MAGNA!(cu multi ani in urma). Si totusi, scoala romaneasca este criticata tot mai agresiv de toata lumea(chiar si de cei vadit mediocri!) Arta si munca dascalului este „estompata” de evaluarile rigide,”neispirate”, neadecvate,aproape neschimbate de mult timp! Am cunoscut ca prof coord de proiecte ed Comenius (15 ani) sist ed europene. Dar, propunerile noastre solicitate de ANCPDEFP si transmise MEN „n-au fost receptate”! Modelul finlandez prinde aripi! Mare diferenta intre ac model si etonieni care, (culmea!) studiaza si latina, fiindca nu-i moarta! Refuz sa cred ca scoala ramaneasca este un dezastru, cum spune orice neavenit! De ce nu intrati in organismele care decid sau orienteaza dezvoltarea invatamantului romanesc? Copiii acestei tari sunt inteligenti,receptivi,dar nu pot fi masa de experimente,adesea incontrolabile, ale unor oameni (multi!) cu activitate psiho-pedagogica „enigmatica”(sau „rupti” de realitatea din scoala)! Asa s-a ajuns, in pofida opiniei avizate a unui lingvist celebru, dna prof univ Gabriela Pana Dindelegan, ca subord SB sa fie echivalenta cu PR (gratie unui min interimar!). Va urez sa intrati impreuna cu alti colegi de marca,asa cum sunteti, in tot ce reprezinta decidentii-cheie ai progresului scolii romanesti!

    • Vă dau dreptate privind reforma de la „cei de sus” la învățătoarea din creierii munților. Multe decizii nepotrivite, o perspectivă de multe ori limitată, neaveniți, dezinteresați etc. toate acestea sunt prezente la vârf. Dar și acolo am întâlnit oameni „de bine” și la catedra din vârful munților la fel (am fost într-o inspecție de grad didactic I la o învățătoare dintr-un sat fără curent electric și unde toaleta școlii era la o lungime de stadion de școală). Este bine să căutăm să dăm idei și să criticăm deciziile neinspirate venite de la „centru”, dar este bine să nu uităm că atunci când am intrat în sala de clasă lucrurile sunt „în mâna noastră”. Am întâlnit de multe or cadre didactice inimoase, dar am întâlnit și lehamite în sistem, filosofia lui „lasă că merge și așa…” etc. De aceea cred că schimbarea începe de sus în jos și de jos în sus simultan! Mulțumesc pentru feedback, o seara frumoasa!

Lasă un răspuns