Ce se află dincolo de întrebări…

Comunicarea eficientă cu copiii, Părinții întreabă

Copilul învață prin întrebări. Întrebările sunt bune pentru că îl ajută să-și explice lumea, să treacă mai departe de nivelul de cunoștințe atins, să evolueze. Totuși, nu toate întrebările pe care părintele i le adresează copilului său îi sunt acestuia favorabile. Acordați atenție experimentului următor și o să vedeți de ce:

În acest studiu Pandelaere și Dewitte (apud Ciccotti, 2007) le-au solicitat unor persoane să citească de pe ecranul unui computer fraze care reprezentau fie afirmații fie întrebări. În cea de-a doua etapă participanții au primit liste unde fiecare frază era exprimată atât sub formă afirmativă cât și ca interogație. Subiecții experimentului trebuiau să identifice forma sub care citiseră respectivele fraze în prima fază a experimentului (de pe ecranul computerului). Concluzia experimentului a demonstrat că participanții au tins să aleagă mai multe exprimări afirmative (astfel încât o parte dintre întrebările citite în primul caz erau reamintite drept afirmații sigure în cel de-al doilea). Explicația ar consta în aceea că o întrebare ne trimite spre un complex proces de înțelegere; în tot acest timp noi ne gândim la conținutul întrebării și nu la forma ei interogativă inițială. Memoria tinde să înregistreze conținutul ca atare (în formă afirmativă).

Ce relevanță are aceasta pentru relația părinte-copil? Haideți să ne gândim la un moment de neatenție și de stres în care părintele îi spune micuțului care reacționează nepotrivit: De ce ești rău? Creierul copilului va tinde să rețină doar: Ești rău! Sau o a doua perspectivă (care chiar dacă nu vă vine să credeți, am întâlnit-o): Ești prost? (ce reține copilul este clar!). Vom trece mai apoi la elemente mai puțin dramatice (dar la fel de nocive pentru educația micuțului):

De ce nu înțelegi? (se reține Nu înțelegi!)

De ce greșești întotdeauna? (se reține Greșești întotdeauna!) 

De ce nu ești și tu bun ca fratele tău? (se reține Nu ești bun ca fratele tău!) etc.

Nu uitați: întrebările sunt bune pentru cel mic, îl ajută să înțeleagă lumea și să se descopere. Există însă un lucru de care trebuie să țineți seamă dacă doriți să nu ajungeți să descoperiți și fațeta lor negativă: dacă ați pus o întrebare asigurați-vă că îl ajutați să ajungă și la un răspuns. Și evitați întrebările care devalorizează (cum sunt cele exprimate mai sus).

[ Articol citit de: 8 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns